Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 13 Bible Online

Ieşirea 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 13

¹Apoi Domnul a zis către Moise şi i-a poruncit:

²«Să-mi sfinţeşti pe tot întâiul născut din fiii lui Israil care va deschide întâi pântecele, de la om până la dobitoc, căci întâiul născut este al meu!»

³Iar Moise a zis către popor: «Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta în care aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, căci Domnul cu mână tare v’a scos pe voi de acolo; în această zi să nu mâncaţi nimic dospit.

⁴Astăzi voi ieşiţi în luna lui Abib.

⁵Iar când te va duce pe tine Domnul în ţara Canaaniţilor, a Hetiţilor, a Amoriţilor, a Heviţilor şi a Iebusiţilor, pe care el cu jurământ a făgăduit-o părinţilor tăi, că ţi-o va da ţie, adică ţara în care curge lapte şi miere, atunci tu să păzeşti această rânduiala în această lună:

⁶Timp de şapte zile să mănânci azime, iar ziua a şaptea să fie ziua de prăznuire a Domnului.

⁷Azime să mâncaţi în cele şapte zile şi să nu se găsească la tine pâine dospită şi nici măcar aluat dospit să nu se găsească în tot cuprinsul ţării tale.

⁸Şi tu să lămureşti pe fiul tău în ziua aceea şi să-i spui: această datină este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt.

⁹Şi aceasta să fie ca un semn pe mâna ta şi ca amintire înaintea ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână tare te-a scos pe tine Domnul din Egipt.

¹⁰Iar tu să păzeşti pravila aceasta la vremea hotărîtă a ei, an de an.

¹¹Iar când te va duce Domnul în pământul Canaan, precum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, că ţi-l va da ţie,

¹²Atunci să pui de o parte, pentru Domnul, pe toţi întâii născuţi care vor deschide pântecele: toată pârga pe care vei avea-o de la vitele tale, partea bărbătească să fie a Domnului.

¹³Şi orice întâi născut al asinei să-l răscumperi cu un miel; şi de nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul; şi pe toţi întâii născuţi din oameni, între fiii tăi, să-i răscumperi!

¹⁴Şi în viitor, când te va întreba fiul tău şi va zice: «Ce înseninează aceasta?», tu să-i răspunzi: «Cu mână tare Domnul ne-a scos pe noi din Egipt, din casa robiei.

¹⁵Şi pentru că Faraon se împotrivea să ne dea drumul, atunci Domnul a ucis pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al omului, până la întâiul născut al vitelor; pentru aceea jertfesc eu Domnului tot ce este parte bărbătească şi deschide întâi pântecele. Iar pe toţi întâii născuţi între fiii mei îi răscumpăr!

¹⁶Şi să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca un talisman între ochii tăi, căci cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!»

¹⁷Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a îndrumat pe calea ţării Filistenilor, deşi ar fi fost mai aproape, căci a zis Dumnezeu: «Nu cumva poporul, când va vedea războiul, să-i pară rău şi iarăşi să se întoarcă în Egipt».

¹⁸Deci Dumnezeu a dus poporul împrejur pe calea pustiului, spre Marea Roşie. Iar fiii lui Israil au ieşit oameni liberi din ţara Egiptului.

¹⁹Atunci Moise a fost luat cu sine osemintele lui Iosif, fiindcă Iosif legase cu jurământ pe fiii lui Israil şi le spusese: «Dumnezeu vă va cerceta pe voi, deci să luaţi cu voi de aici osemintele mele!»

²⁰Apoi ei au pornit cu tabăra din Sucot şi au poposit la Etam, care vine la capătul pustiei.

²¹Iar Domnul mergea înaintea lor, ziua în chip de stâlp de nour, ca să le arate calea, iar noaptea în chip de stâlp de foc, ca să le lumineze, aşa încât ei să poată să meargă, ziua şi noaptea.

²²Nu se depărta stâlpul de negură în timpul zilei, iar în timpul nopţii nu se depărta stâlpul de foc de dinaintea poporului.