Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 14 Bible Online

Ieşirea 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 14

¹Şi Domnul a vorbit lui Moise şi i-a poruncit:

²«Spune fiilor lui Israil să se întoarcă înapoi şi să-şi aşeze tabăra înaintea Pi-hahirotului, între Migdal şi Mare, la răsărit de Baalţefon: «Tăbărîţi în dreptul lui, lângă mare!»

³Fiindcă Faraon va zice despre fiii lui Israil: «Ei s’au rătăcit în ţară şi pustiul i-a închis!»

⁴Eu atunci voi învârtoşa inima lui Faraon şi el va porni în urmărirea lor. Iar eu îmi voi arăta slava mea împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui oştiri, şi Egiptenii vor cunoaşte că eu sunt Domnul!» Şi fiii lui Israil au făcut aşa.

⁵Când i s’a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon şi a dregătorilor lui se schimbă în privinţa poporului şi ziseră:«Ce ispravă făcurăm noi de am dat drumul lui Israil din robia noastră!»

⁶Atunci Faraon a pus să înhame carul său şi luă oastea cu sine.

⁷Şi mai luă şase sute de care alese precum şi toate celelalte care ale Egiptului şi în toate erau luptători viteji.

⁸Iar Domnul învârtoşă inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi porni pe urma fiilor lui Israil. Însă fiii lui Israil ieşiseră ocrotiţi de mână înaltă.

⁹Astfel Egiptenii îi urmăriră cu toţi caii şi carele lui Faraon şi cu toţi călăreţii şi armata lui şi îi ajunseră acolo unde erau tăbărîţi aproape de Pi-hahirot, lângă mare, în faţa Baalţefonului.

¹⁰Iar când Faraon se apropie, fiii lui Israil îşi ridicară ochii şi văzură că Egiptenii veneau în urma lor. Atunci se spăimântară groaznic fiii lui Israil şi strigară către Domnul,

¹¹Apoi ziseră către Moise: «Oare nu mai erau morminte în Egipt de ne-ai scos pe noi ca să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, că ne-ai scos din Egipt?

¹²Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus ţie în Egipt, când îţi ziceam: «Lasă-ne în pace ca să slujim Egiptenilor? Căci ar fi fost mai bine pentru noi să slujim pe Egipteni decât să murim în pustia aceasta!»

¹³Dar Moise a rostit către popor: «Nu vă fie frică, staţi locului şi priviţi mântuirea cea de la Domnul, pe care vă va face-o vouă astăzi, fiindcă aceşti Egipteni, pe care îi vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea în veci!

¹⁴Domnul se va lupta pentru voi, iar voi fiţi liniştiţi!»

¹⁵Şi Domnul a zis lui Moise: «De ce strigi către mine? Spune fiilor lui Israil să pornească,

¹⁶Iar tu ridică toiagul tău şi întinde mâna ta deasupra mării şi despică-o în două, ca fiii lui Israil să treacă prin mijlocul mării pe pământ uscat.

¹⁷Iar eu, iată voi învârtoşa inima Egiptenilor, ca să se ia după voi. Şi eu îmi voi arăta slava mea împotriva lui Faraon şi împotriva întregii lui oştiri şi împotriva carelor lui şi călăreţilor lui.

¹⁸Atunci vor cunoaşte Egiptenii că eu sunt Domnul, când îmi voi arăta slava mea, împotriva lui Faraon şi a carelor lui şi a călăreţilor lui.»

¹⁹Şi îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israil, a purces şi a mers în urma lor şi stâlpul de nour s’a ridicat de dinaintea lor şi s’a aşezat în urma lor.

²⁰Deci a venit între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israil. Şi era nour şi întuneric pentru unii, iar pentru ceilalţi noaptea era luminată, şi aşa nu s’au apropiat unii de alţii toată noaptea.

²¹Şi Moise întinse mâna sa peste mare şi Domnul a împins marea înapoi printr’un vânt puternic de la răsărit, care, bătând toată noaptea, a prefăcut marea în uscat. Atunci apele s’au despicat,

²²Şi fiii lui Israil au intrat prin mijlocul mării ca pe uscat, iar apele se ridicau ca un zid, de-a-dreapta şi de-a-stânga.

²³Atunci Egiptenii, urmărindu-i, au intrat după ei cu toţi caii lui Faraon şi cu carele lui şi cu călăreţii lui, în mijlocul mării.

²⁴Iar când a fost în straja dimineţii, Domnul a căutat, din stâlpul de foc şi de nour, spre tabăra Egiptenilor şi a umplut oastea lor de spaimă.

²⁵Şi le-a scos roatele de la care, încât le duceau cu mare greutate. Atunci Egiptenii au început să zică: «Să fugim din faţa lui Israil, pentru că Domnul se luptă pentru ei împotriva Egiptenilor!»

²⁶Domnul atunci a poruncit lui Moise: «Întinde mâna ta asupra mării, ca apele să se întoarcă peste Egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor».

²⁷Şi Moise a întins mâna sa deasupra mării, iar marea, în faptul dimineţii, a năvălit puternic înapoi la locul ei, iar Egiptenii în fuga lor au intrat în ea; astfel Domnul i-a aruncat pe Egipteni în mijlocul mării,

²⁸Iar apele venind înapoi au acoperit carele şi pe călăreţi şi toată oastea lui Faraon, care intrase după Israil în mare, şi din ei toţi n’a mai rămas nici unul.

²⁹Ci fiii lui Israil au trecut ca pe uscat prin mijlocul mării şi apele stăteau ca un zid de-a-dreapta şi de-a-stânga lor.

³⁰Aşa a mântuit Domnul în ziua aceea pe Israil din mâna Egiptenilor, iar Israil i-a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.

³¹Şi Israil a văzut minunea cea mare pe care a săvârşit-o Domnul împotriva Egiptenilor şi s’a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său.