Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 15 Bible Online

Ieşirea 15 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 15

¹Atunci Moise şi fiii lui Israil au cântat Domnului cântarea aceasta şi au grăit cântând: «Să cântăm Domnului că întru slavă s’a proslăvit! Pe cal şi pe călăreţ i-a aruncat în mare!

²Vârtutea mea şi psalmul meu este Domnul, căci el este izbăvirea mea. El este Dumnezeul meu şi-l voi preamări, Dumnezeul părintelui meu şi-l voi prea-înălţa!

³Domnul este mare războinic! Domnul este numele său!

⁴Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a aruncat în mare şi cei mai aleşi din vitejii săi s’au cufundat în Marea Roşie.

⁵Adâncurile mării i-au acoperit; s’au dus în jos în străfunduri, ca o piatră.

⁶Dreapta ta, Doamne, este prea măreaţă prin puterea ei, mâna ta cea dreaptă, Doamne, a sfărâmat pe vrăjmaş,

⁷Şi cu mulţimea slavei tale ai doborît pe protivnicii tăi. Tu dai drumul mâniei tale care-i mistueşte ca pe o mirişte.

⁸La suflarea nărilor tale, apele s’au ridicat grămadă si valurile au încremenit ca un zid şi puhoaiele s’au închegat în inima mării.

⁹Duşmanul zicea: «Îi voi urmări şi-i voi ajunge, voi împărţi prada, pofta mea se va sătura cu ei, voi trage sabia mea, mâna mea îi va stârpi!»

¹⁰Dar ai trimis duhul tău şi marea i-a acoperit; s’au dus la fund ca plumbul, în apele năprasnice.

¹¹Doamne, cine este asemenea cu tine între dumnezei, cine e la fel cu tine: măreţ întru sfinţenie, înfricoşat întru fapte slăvite şi făcător de minuni?

¹²Intins-ai dreapta ta şi pământul i-a înghiţit.

¹³Călăuzit-ai cu mila ta acest popor pe care l-a mântuit; îndreptatu-l-ai cu puterea ta, către sfântul tău locaş.

¹⁴Auzit-au neamurile şi s’au cutremurat; frica i-a cuprins pe cei ce locuesc în Filisteia.

¹⁵Spăimântatu-s’au atunci căpeteniile Edomului; cutremur i-a cuprins pe voevozii Moabului; toţi locuitorii Canaanului şi-au pierdut cumpătul.

¹⁶Groază şi frică mare căzut-au peste ei; înaintea măreţiei braţului tău au stat muţi ca piatra, până ce era să treacă poporul tău, o, Doamne, până ce era să treacă poporul pe care tu l-ai câştigat.

¹⁷Duce-l-vei pe el şi-l vei sădi în muntele moştenirii tale, în locul pe care l-ai gătit ţie spre locuinţă, Doamne, în locaşul sfânt, pe care, Doamne, mâinile tale l-au zidit.

¹⁸Iar Domnul împărăţi-va în veac şi în veacul veacului.

¹⁹Căci au intrat în mare caii lui Faraon, cu carele şi cu călăreţii lor; întors-a Domnul valurile mării asupra lor, în vreme ce fiii lui Israil au umblat pe pământ uscat, în mijlocul mării.»

²⁰Iar Maria proorocita, sora lui Aaron, a luat dairaua in mână, şi toate femeile au ieşit după ea cu dairale şi dănţuind.

²¹Şi Maria le dădea răspuns: «Cântaţi Domnului că s’a proslăvit întru slavă! Pe cal şi pe călăreţ i-a aruncat în mare!»

²²Apoi Moise a pornit cu fiii lui Israil de la Marea Roşie şi au intrat în pustiul Sur şi au mers prin pustiu trei zile, dar n’au dat de apă.

²³Şi ajungând la Mara, n’au putut să bea din apa de la Mara, fiindcă apele erau amare; pentru aceea s’a numit numele locului Mara.

²⁴Şi poporul a prins a cârti împotriva lui Moise zicând: «Ce vom bea?»

²⁵Atunci el a strigat către Domnul, şi Domnul i-a arătat un lemn şi Moise l-a aruncat în apă şi apele s’au îndulcit. Acolo, Domnul a dat poporului rânduieli şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.

²⁶Şi a rostit: «Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ceea ce este drept în ochii lui, şi vei asculta de poruncile lui şi vei păzi toate legile lui, eu nu voi aduce asupra ta nici una din bătăile pe care le-am adus asupra Egiptului, căci eu sunt Domnul, cel ce te vindecă pe tine.»

²⁷Şi au ajuns la Elim şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi ei şi-au aşezat tabăra acolo lângă apă.