Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 16 Bible Online

Ieşirea 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 16

¹După aceea au pornit din Elim, şi toată obştia fiilor lui Israil a ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, de la ieşirea lor din ţara Egiptului.

²Ci toată obştia fiilor lui Israil cârti, în pustie, împotriva lui Moise şi a lui Aaron.

³Astfel fiii lui Israil ziceau către ei: «Mai bine muream de mâna Domnului, în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne şi mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus în pustietatea aceasta, ca să moară de foame toată gloata.»

⁴Atunci Domnul rostit-a către Moise: «Iată eu voi ploua peste voi pâine din cer, iar poporul să iasă zilnic să-şi adune cât îi trebue pentru o zi, căci voiesc să-i pun la încercare, dacă au să umble în legea mea. ori nu.

⁵Iar în ziua a şasea, să măsoară ceea ce au adunat, şi se va afla de două ori mai mult decât ce adunau în fiecare zi.»

⁶Şi Moise şi Aaron au grăit către toţi fiii lui Israil: «Astă seară veţi cunoaşte că Domnul este cel ce v’a scos pe voi din ţara Egiptului,

⁷Iar mâine de dimineaţă veţi vedea slava Domnului, fiindcă el a auzit cârtirea împotriva Domnului! Iar noi ce suntem, de cârtiţi împotriva noastră?»

⁸Şi Moise adăogă: «Vedea-veţi mărirea Domnului, când astă seară Domnul vă va da carne să mâncaţi şi mâine dimineaţă pâine să vă săturaţi, fiindcă Domnul a auzit cârtirile pe care voi le rostiţi împotriva lui. Dar noi ce suntem? Murmurele voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului!»

⁹Apoi Moise zise lui Aaron: «Spune tare către toată obştia fiilor lui Israil: «Apropiaţi-vă de Domnul, că el a auzit cârtirea voastră».

¹⁰Iar pe când vorbea Aaron către toată obştia fiilor lui Israil, au căutat spre pustie şi iată mărirea lui Dumnezeu s’a arătat în nour.

¹¹Iar Domnul a grăit lui Moise şi a zis:

¹²«Auzit-am cârtirea fiilor lui Israil! Vorbeşte cu ei şi le spune: «În faptul serii mânca-veţi carne şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine, şi astfel veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru».

¹³Iar când s’a înserat, au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar a doua zi dimineaţa, împrejurul taberei căzuse un strat de rouă.

¹⁴Ci, după ce s’a ridicat stratul de rouă, iată pe faţa pustiei ceva mărunţel şi grăunţos, mărunţel ca chiciura, când este pe pământ.

¹⁵Deci, văzând-o fiii lui Israil, au zis unii către alţii: «Ce e aceasta?», căci nu ştiau ce este. Dar Moise le-a răspuns: «Aceasta este pâinea pe care Dumnezeu v’a dat-o vouă s’o mâncaţi!

¹⁶Şi acesta e cuvântul pe care-l porunceşte Domnul: «Strângeţi din ea fiecare cât îi trebue pentru hrana sa, câte un omer de cap de om, după numărul sufletelor voastre, câte are fiecare în cortul său, atâta să strângeţi!»

¹⁷Iar fiii lui Israil au făcut întocmai şi au adunat unii mai mult şi alţii mai puţin.

¹⁸Dar când au măsurat cu omerul, nici cel ce strânsese mai mult n’a avut de prisos, nici cel ce strânsese mai puţin n’a avut lipsă, ci fiecare adunase pe potriva nevoii lui.

¹⁹După aceea Moise i-a îndemnat: «Nimeni să nu oprească din ea pe a doua zi!»

²⁰Dar n’au ascultat de îndemnul lui Moise, ci unii au păstrat din ea pe a doua zi, dar a făcut viermi şi a început să pută. Şi Moise s’a mâniat pe ei.

²¹Deci ei au strâns mană în fiecare dimineaţă, fiecare după gurile ce avea de săturat; dar când soarele începea să dogorească ea se topea.

²²Iar când a fost ziua a şasea, le-a ieşit la măsurătoare până de două ori mai mult, câte două omere de fiecare. Şi au venit toţi voevozii obştiei să-l înştiinţeze pe Moise,

²³Şi Moise le-a răspuns: «Iată ceea ce porunceşte Domnul: Mâine este zi de odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; coaceţi ce aveţi de copt şi fierbeţi ce aveţi de fiert, şi tot ceea ce va prisosi puneţi de o parte, la păstrare, până mâine dimineaţă!»

²⁴Şi ei au pus prisosul lor la o parte până a doua zi, precum le poruncise Moise, şi nu s’a stricat şi nici n’a făcut viermi.

²⁵Atunci Moise le-a zis: «Mâncaţi mana astăzi, căci azi e Sâmbătă, în cinstea Domnului, căci azi nu o veţi găsi pe câmpie.

²⁶Şase zile să o culegeţi, dar în ziua a şaptea e Sâmbătă şi în ziua aceea nu va fi.»

²⁷Şi s’a întâmplat că în ziua a şaptea au ieşit câţiva din popor ca să adune, dar n’au găsit nimic.

²⁸Atunci grăit-a Domnul către Moise: «Până când vă veţi încăpăţâna să nu ascultaţi poruncile mele şi orânduielile mele?

²⁹Vedeţi că Domnul v’a dăruit ziua Sâmbetei; pentru aceea el vă dă în ziua a şasea demâncare pentru două zile. Fiecare să stea acasă; să nu iasă nimeni din cortul său în ziua a şaptea!»

³⁰Deci s’a odihnit poporul în ziua a şaptea.

³¹Şi fiii lui Israil i-au pus numele «mană», şi ea semăna cu sămânţa de coriandru: era albă şi avea gust de turtă cu miere.

³²Şi Moise a grăit iar: «Iată ceea ce porunceşte Domnul:«Umpleţi un omer cu mană, ca să se păstreze pentru urmaşii voştri, să vază ei pâinea cu care v’am hrănit în pustie, când v’am scos pe voi din ţara Egiptului.»

³³Şi a rostit Moise către Aaron: «Ia un vas şi pune în el un omer plin, de mană, şi aşează-l înaintea Domnului, spre păstrare urmaşilor voştri!»

³⁴Şi precum a poruncit Domnul lui Moise, astfel l-a pus Aaron înaintea chivotului legii să se păstreze.

³⁵Iar fiii lui Israil mâncară mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în ţară locuită; mâncară mană până ce au sosit la hotarele Canaanului.

³⁶Iar omerul este a zecea parte dintr’o efă.