Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 18 Bible Online

Ieşirea 18 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 18

¹Ci auzind Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, despre toate câte săvârşise Dumnezeu pentru Moise şi pentru Israil, poporul său, cum îl scosese Domnul pe Israil din Egipt,

²Ietro, socrul lui Moise a luat pe Sefora, femeia lui Moise, după ce el a fost trimis-o acasă,

³Şi pe cei doi fii ai ei; unul se numea Gherşom, căci Moise zisese: «Ca un oaspe am fost în ţară străină!»,

⁴Iar celalalt se numea Eliezer, căci zisese Moise: «Dumnezeul părintelui meu mi-a fost într’ajutor şi m’a scăpat de sabia lui Faraon!» –

⁵Şi a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii şi cu femeia lui Moise, în pustiul unde îşi aşezase tabăra, adică lângă muntele lui Dumnezeu.

⁶Şi i-a trimis vorbă lui Moise: «Eu, socrul tău Ietro, am venit la tine cu femeia ta şi cu cei doi fii ai ei!»

⁷Atunci a ieşit Moise întru întâmpinarea socrului său şi i s’a închinat până la pământ şi l-a sărutat şi, după ce s’au întrebat unul pe altul de sănătate, au intrat în cort.

⁸Apoi Moise a istorisit socrului său toate câte Domnul făcuse lui Faraon şi Egiptenilor din pricina lui Israil şi toate necazurile care au dat peste ei în drum şi de care Domnul i-a izbăvit.

⁹Şi Ietro s’a bucurat de tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israil, scăpându-l din mâna Egiptenilor.

¹⁰Atunci a rostit Ietro: «Binecuvântat fie Domnul care v’a scăpat pe voi din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon şi care a scos acest popor de sub împilarea Egiptenilor!

¹¹Acum cunosc şi eu că Domnul este mai mare decât toţi Dumnezeu, precum s’a dovedit acuma, când Egiptenii s’au purtat trufaş cu Israil.»

¹²Apoi Ietro, socrul lui Moise, aduse lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe. Şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui Israil să ospăteze cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

¹³Iar a doua zi a stat Moise să împartă dreptate poporului şi poporul a stat în faţa lui Moise de dimineaţa până seara.

¹⁴Deci văzând socrul lui Moise toată strădania lui cu poporul, i-a grăit: «Ce e aceasta ce faci tu cu poporul? Pentru ce stai tu singur, şi tot poporul tău stă împrejurul tău de dimineaţa şi până seara?»

¹⁵Răspuns-a Moise socrului său: «Poporul vine la mine, ca să afle îndreptările lui Dumnezeu.

¹⁶Când s’a iscat vre-o pricină între ei, ei vin la mine şi eu judec între parte şi parte şi le fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu şi legile sale!»

¹⁷Însă socrul lui Moise a zis către el: «Ceea ce faci, nu faci bine!

¹⁸Te istoveşti din cale afară şi tu şi poporul acesta de lângă tine, căci sarcina aceasta este prea grea pentru tine şi nu vei putea s’o scoţi la capăt tu singur.

¹⁹Ascultă acum ce-ţi grăesc eu: eu îţi voi da un sfat şi Dumnezeu să fie cu tine! Fii poporului mijlocitor la Dumnezeu şi adu înaintea lui Dumnezeu pricinile lor;

²⁰Învaţă-i poruncile şi legile Domnului, arată-le calea pe care să meargă şi faptele pe care să le facă.

²¹Iar tu alege-ţi, din tot poporul, oameni de nădejde, temători de Dumnezeu, oameni de credinţă, care să urască lăcomia, şi pune-i pe ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zeci!

²²Ei să împartă dreptatea poporului în toată vremea; şi numai pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mai mici să le descurce ei. Astfel povara ta va fi mai uşoară, căci ei vor purta-o împreună cu tine.

²³Dacă vei face aşa şi Dumnezeu îţi va da deslegare, atunci vei putea să rămâi teafăr şi tot poporul acesta va pleca mulţumit la casa sa!»

²⁴Şi Moise a ascultat de cuvântul socrului său şi a făcut toate câte i le-a zis.

²⁵Astfel Moise alese din tot Israilul bărbaţi destoinici şi i-a pus căpetenii peste popor: căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zeci.

²⁶Şi aceştia judecau poporul în toată vremea şi aduceau pricinile cele mai grele la Moise, iar pe toate cele mici le judecau ei.

²⁷Apoi Moise şi-a luat rămas bun de la socru-său şi acesta s’a întors în ţara sa.