Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 21 Bible Online

Ieşirea 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 21

¹«Iată acum legiuirile pe care să le pui înaintea lor:

²De vei cumpăra rob evreu, el să-ţi slujească şase ani, iar în al şaptelea an să iasă slobod, fără răscumpărare.

³Dacă a venit singur, singur să iasă; dacă a venit cu el soţie, să iasă şi soţia lui cu el.

⁴Dacă stăpânul lui i-a dat femeie şi aceasta i-a născut lui fii sau fiice, femeia şi copiii să fie ai stăpânului ei, iar el să iasă singur.

⁵Iar dacă robul va zice sus şi tare: «Iubesc pe stăpânul meu, pe femeia şi pe copiii mei şi nu vreau să mă liberez»,

⁶Atunci să-l ducă stăpânul său înaintea lui Dumnezeu şi să-l pună lângă uşă, sau lângă uşor şi stăpânul său să-i găurească urechea cu o sulă; iar el să-i fie rob deapururi.

⁷Dacă cineva va vinde pe fiică-sa roabă, ea nu se va libera, cum se liberează robii.

⁸Dacă nu va fi pe placul stăpânului ei, după ce şi-a făcut-o soţie, să-i încuviinţeze să se răscumpere, dar să n’aibă dreptul s’o vânză la neam străin, după ce i-a fost necredincios.

⁹Iar dacă se hotărăşte s’o dea fiului său, să se poarte cu ea ca un părinte cu fiică-sa.

¹⁰Dacă însă îşi va lua altă soţie, el să nu-i scadă nimic nici din hrana ei, nici din îmbrăcămintea ei, nici din traiul împreună.

¹¹Iar când aceste trei lucruri nu i le va împlini, atunci să iasă de la el, în dar, fără răscumpărare.

¹²De va lovi cineva un om şi acesta va muri, făptuitorul să fie dat morţii.

¹³Dacă nu l-a pândit, ci Dumnezeu i l-a dat în mână, îţi voi hotărî un loc unde să fugă ucigaşul.

¹⁴Dacă însă cineva se înverşunează împotriva aproapelui său şi-l ucide cu vicleşug, să-l smulgi chiar de la jertfelnicul meu şi să-l dai morţii.

¹⁵Cel ce va bate pe tatăl său sau pe mama sa să fie omorît.

¹⁶Cel ce va fura un om şi-l va vinde sau se va găsi în mâna sa să fie dat morţii.

¹⁷Cel ce va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morţii.

¹⁸Dacă se vor certa doi oameni şi unul va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, şi acesta nu va muri, Ci va cădea la pat,

¹⁹Şi când se va scula, va umbla pe afară rezemându-se în cârjă, cel ce l-a lovit să rămână nepedepit, dar să-l despăgubească de timpul zăcut şi să-i poarte de grijă până ce se va însănătoşi.

²⁰Iar de va lovi careva pe robul sau pe roaba sa cu toiagul şi va muri sub mâna lui, fapta trebue negreşit răzbunată.

²¹Ci de va mai trăi o zi sau două, făptuitorul să nu fie pedepsit, fiindcă este averea lui.

²²Dacă se vor bate doi oameni şi vor lovi pe o femeie însărcinată şi ea va lepăda pruncul, fără altă vătămare, vinovatul să fie silit să dea ispaşa pe care i-o va cere bărbatul femeii, şi aşa sa plătească lepădarea pruncului.

²³Iar dacă îi va fi pricinuit vătămare fără leac, atunci să dai viaţă pentru viaţă.

²⁴Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,

²⁵Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătae pentru vânătae.

²⁶Şi de va lovi cineva în ochi pe robul său sau va lovi în ochi pe roaba sa, şi-i va prăpădi ochiul, să-l lase liber ca despăgubire pentru ochi.

²⁷Şi de va sări dintele robului său sau dintele roabei sale, să-l lase liber ca despăgubire pentru dinte.

²⁸Dacă un bou va împunge un om sau o femeie şi va muri, boul să fie ucis cu pietre şi carnea lui să nu se mănânce, iar stăpânul boului să rămână nepedepsit.

²⁹Iar dacă boul era nărăvaş de mai nainte şi i s’a adus la cunoştinţă stăpânului şi el nu l-a păzit, şi boul a ucis bărbat sau femeie, boul să fie ucis cu pietre, dar şi stăpânul lui să fie dat morţii.

³⁰Dacă este silit numai să plătească ispaşă, el trebue să dea răscumpărare pentru viaţa sa, atât la cât îl vor pune.

³¹Şi dacă boul va împunge un băiat sau o fată, tot după această lege să se dea deslegare.

³²Şi dacă boul va împunge un rob sau o roabă să se plătească stăpânului lor treizeci de sicli de argint, iar boul să fie ucis cu pietre.

³³Dacă va lăsa cineva o fântână descoperită, sau dacă va săpa cineva o fântână şi nu va acoperi-o şi va cădea în ea un bou sau un asin,

³⁴Stăpânul fântânii să dea ispaşă; să despăgubească cu bani pe stăpânul vitei, iar vita moartă să-i rămână lui.

³⁵Şi dacă boul cuiva va împunge boul altuia şi boul va muri, stăpânii să vândă boul cel viu şi preţul să-l împartă în două şi tot aşa să împartă şi boul ucis.

³⁶Sau de s’a ştiut că boul este nărăvaş de mai nainte şi stăpânul său nu l-a păzit, el să dea ispaşă bou pentru bou, iar cel ucis să-i rămână lui.

³⁷De va fura cineva un bou sau o oaie şi o va junghia sau o va vinde, să dea ispaşă cinci boi pentru bou şi patru oi pentru oaie.