Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 22 Bible Online

Ieşirea 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 22

¹Dacă furul va fi prins la o spargere şi lovit aşa încât să i se tragă moartea, nu e la mijloc vărsare de sânge.

²Iar dacă soarele era răsărit când l-au prins, atunci este vărsare de sânge. Furul trebue să dea aspră ispaşă. Şi dacă nu are avere, să fie vândut el pentru plata celor furate.

³Şi dacă dobitocul furat, fie bou, fie asin, fie oaie, se va afla încă viu în mâna furului, el să dea ispaşă îndoită.

⁴Dacă cineva va strica vre-o ţarină sau vre-o vie, lăsând vitele slobode să pască ţarina altuia, să dea ispaşă ce e mai bun în ţarina sa şi ce e mai bun în via sa.

⁵De va izbucni foc, care să cuprindă spinii şi să mistuiască grâul clădit în clăi, sau încă nesecerat sau un câmp întreg, să dea despăgubire cel ce a aprins pârjolul.

⁶De va da careva vecinului său argint sau odoare ca să le păstreze, şi au fost furate din casa omului, dacă furul se va afla, să dea îndoită ispaşă.

⁷Iar de nu se va afla furul, atunci stăpânul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să se lămurească dacă nu cumva şi-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său.

⁸În orice împrejurare de furtişag, fie bou, fie asin, fie oaie, fie veşmânt, fie orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: «Acesta e al meu!» – pricina celor două părţi să fie adusă înaintea lui Dumnezeu, şi acela pe care Dumnezeu îl va osândi să dea îndoită ispaşă aproapelui său.

⁹Dacă cineva încredinţează aproapelui său, spre pază, asin, sau bou, sau oaie, sau orice altă vită, şi ea va muri sau se va schilodi, sau va fi hrăpită şi nimeni n’a fost martor,

¹⁰Atunci, între cele două părţi să hotărască jurământul Domnului, ca să se ştie dacă nu cumva păzitorul şi-a întins mâna asupra avutului aproapelui său. Stăpânul să primească jurământul, iar păzitorul să nu dea nici o ispaşă,

¹¹Iar dacă i s’a furat din casa lui, să dea ispaşă stăpânului.

¹²Şi dacă vita a fost sfâşiată, să aducă drept mărturie ce a rămas din ea şi să nu dea ispaşă.

¹³Dacă va lua cineva cu împrumut o vită de la vecinul său şi ea va rămânea schiloadă sau va muri, fără ca stăpânul ei să fie de faţă, atunci cel ce a luat-o cu împrumut să dea ispaşă.

¹⁴Iar dacă stăpânul a fost de faţă, să nu dea ispaşă. Iar dacă vita fusese luată cu chirie, paguba intră în preţul chiriei.

¹⁵Dacă cineva va amăgi o fecioară încă nelogodită şi se va culca cu ea, să-i facă zestre şi s’o ia de soţie.

¹⁶Iar dacă tatăl ei nu voeşte cu nici un preţ să i-o dea lui, atunci el să plătească aţâţi bani cât este hotărît pentru zestrea fetelor.

¹⁷Pe vrăjitoare să n’o lăsaţi cu viaţă.

¹⁸Cel ce se va împreuna cu vită, să fie dat morţii.

¹⁹Cel ce jertfeşte la alţi dumnezei, afară de Domnul, să fie ucis.

²⁰Pe străin să nu-l obijdueşti şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²¹Pe văduvă şi pe orfan să nu-i obijduiţi,

²²Iar dacă îi veţi obijdui şi ei vor striga către mine, eu atunci voi auzi strigarea lor,

²³Şi mânia mea se va aprinde şi pe voi vă voi ucide cu sabia, iar femeile voastre rămânea-vor văduve şi fiii voştri orfani.

²⁴De vei da bani cu împrumut poporului meu, adică săracului care stă lângă tine, să nu te porţi cu el ca un cămătar şi să nu-i pui nici o dobândă.

²⁵Dacă vei lua zălog veşmântul aproapelui tău, să i-l dai înapoi, până la asfinţitul soarelui,

²⁶Căci acesta este singurul lui acoperământ, singura haină pentru goliciunea lui, şi atunci în ce va dormi? Iar dacă va striga către mine, eu îl voi auzi, căci milostiv sunt eu.

²⁷Pe Dumnezeu să nu-l huleşti şi pe nici un voevod al poporului tău să nu-l defăimezi.

²⁸Pârga de la aria ta şi de la teascul tău să nu întârziezi să mi le aduci, iar pe întâiul născut dintre fiii tăi să mi-l hărăzeşti mie.

²⁹Cu vitele tale mari şi cu vitele mici aşa să faci: şapte zile să stea cu mama lor, iar în a opta zi să mi le dai mie!

³⁰Iară voi să-mi fiţi mie popor sfânt şi carnea vitei sfâşiate pe câmp să n’o mâncaţi, ci s’o aruncaţi la câini.