Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieşirea 34 Bible Online

Ieşirea 34 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieşirea 34

¹Şi a grăit Domnul către Moise: «Ciopleşte-ţi două table de piatră asemeni celor dintâi şi eu voi scrie pe aceste tabie cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai sfărâmat.

²Şi fii gata mâine dimineaţă, ca să te urci în faptul zilei pe muntele Sinai şi să te înfăţişezi înaintea mea, acolo pe vârful muntelui.

³Însă nimeni să nu se urce împreună cu tine, ba chiar nimeni să nu se ivească în tot cuprinsul muntelui; şi nici turmă, nici cireadă să nu pască în preajma acestui munte!»

⁴Şi Moise a cioplit două table de piatră, la fel cu cele dintâi şi s’a sculat dis-de-dimineaţă şi s’a suit pe muntele Sinai, după porunca Domnului, şi a luat în mâna sa cele două table de piatră.

⁵Atunci Domnul s’a pogorît în nour şi Moise a stat acolo lângă Domnul şi a chemat numele Domnului.

⁶Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: «Domnul! Domnul este Dumnezeul îndurător şi milostiv, zăbavnic la mânie şi bogat în bunătate şi credincioşie,

⁷El păstrează mila lui la mii de neamuri; iartă greşala, păcatul şi nelegiuirea, dar nu cruţă pe nimeni, ci pedepseşte fărădelegea părinţilor în fii şi în nepoţi, până la al treilea şi al patrulea neam!»

⁸Şi Moise degrabă a căzut la pământ şi s’a închinat.

⁹Apoi a grăit: «Dacă am aflat har în ochii tăi, o, Doamne, binevoiască Domnul meu să vină în mijlocul nostru, căci suntem un popor tare la cerbice; ci tu ne iartă fărădelegile noastre şi păcatele noastre şi ne fă pe noi moştenirea ta!»

¹⁰Atunci Domnul a zis: «Iată, voi face cu tine legământ. De faţă cu tot poporul tău, voi săvârşi minuni care nu s’au mai săvârşit în tot pământul şi la nici un alt neam, ca tot norodul, în mijlocul căruia eşti tu, să vază lucrările Domnului, căci înfricoşat este ceea ce eu voi săvârşi cu tine!

¹¹Păzeşte ceea ce ţi-am poruncit astăzi; iată eu voi alunga de dinaintea ta pe Amoriţi şi pe Canaaniţi, şi pe Hetiţi, şi pe Pereziţi, şi pe Heviţi şi pe Iebusiţi.

¹²Fereşte-te ca nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării aceleia în care tu vei intra, ca să nu fie o cursă în mijlocul vostru,

¹³Ci, dimpotrivă, să dărâmaţi jertfelnicele lor, să sfărâmaţi stâlpii lor şi să tăiaţi aşerele lor.

¹⁴Că tu nu trebue să te închini la alt Dumnezeu, fiindcă Domnul care se cheamă «Râvnitorul» într’adevăr este Dumnezeu râvnitor.

¹⁵Nu cumva să faci vre-un legământ cu locuitorii acelei ţări, fiindcă ei, desfrânând după dumnezeii lor şi jertfind dumnezeilor lor, te vor chema şi pe tine să mănânci din jertfele lor.

¹⁶Iar dacă ai lua din fetele lor femei pentru fiii tăi, fetele lor, desfrânând după dumnezeii lor, ar aduce şi pe fiii tăi ca să desfrâneze şi ei după aceiaşi dumnezei.

¹⁷Să nu-ţi faci ţie chipuri turnate idoleşti.

¹⁸Să ţii sărbătoarea azimelor; şapte zile să mănânci azime, aşa precum ţi-am poruncit, la vremea rânduită în luna Abib, fiindcă în luna Abib ai ieşit din Egipt.

¹⁹Orice întâi născut, de parte bărbătească, este al meu; şi tot aşa cel dintâi născut de parte bărbătească din turmele şi cirezile tale, fie bou, fie oaie.

²⁰Iar întâiul născut al asinului să-l răscumperi cu un miel, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Pe orice întâi născut dintre fiii tăi, trebue să-l răscumperi şi nimeni să nu se înfăţişeze înaintea mea cu mâna goală.

²¹Şase zile lucrează, iar în ziua a şaptea odihneşte-te; chiar în vremea aratului şi a seceratului să te odihneşti.

²²Să ţii de asemenea şi sărbătoarea săptămânilor, sărbătoarea pârgăi, la secerişul grâului, şi sărbătoarea culesului, la sfârşitul anului.

²³De trei ori pe an să se înfăţişeze, înaintea Domnului Dumnezeului lui Israil, toţi cei de parte bărbătească din norodul tău,

²⁴Căci eu voi goni neamurile dinaintea feţei tale şi voi largi hotarele tale, şi nimeni nu va pofti ţara ta, când te vei sui ca să te înfăţişezi înaintea Domnului Dumnezeului tau, la cele trei răstimpuri de peste an.

²⁵Să nu aduci sângele jertfei mele cu pâine dospită şi să nu fie păstrată de seara până dimineaţa jertfa sărbătorii Paştelui.

²⁶Fruntea pârgăi din ţarina ta să o aduci în casa Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.»

²⁷Apoi Domnul a vorbit iarăşi lui Moise: «Scrie cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte am încheiat eu legământ cu tine şi cu Israil!»

²⁸Şi Moise a rămas acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi pâine n’a mâncat şi apă n’a băut. Şi a scris pe table de piatră cuvintele legământului: cele zece porunci.

²⁹Iar când Moise s’a pogorît din muntele Sinai şi cele două table ale legii erau în mâna lui, pogorîndu-se din munte Moise, el nu ştia că obrazul lui străluceşte, fiindcă vorbise Dumnezeu cu el.

³⁰Deci văzându-l pe Moise Aaron şi toţi fiii lui Israil, iată ca obrazul lui strălucea. Atunci ei s’au temut să se apropie de el.

³¹Dar Moise i-a chemat şi atunci Aaron şi toţi fruntaşii obştiei s’au întors la el şi Moise a început să vorbească cu ei.

³²Şi s’au apropiat toţi fiii lui Israil şi Moise le-a poruncit tot ceea ce îi orânduise Domnul, în muntele Sinai.

³³Şi după ce a isprăvit Moise de vorbit cu ei, şi-a pus pe faţă un zăbranic.

³⁴Şi ori de câte ori Moise intra înaintea Domnului ca să vorbească cu el, lepăda zăbranicul până când ieşea din faţa Domnului, şi după ce ieşea, împărtăşea fiilor lui Israil ceea ce i se poruncise.

³⁵Şi fiii lui Israil vedeau că obrazul lui Moise străluceşte. Iar el îşi punea vălul la loc pe obraz, până când venea vremea să intre iar, să vorbească cu Domnul.