Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 13 Bible Online

Iov 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 13

¹«Da, toate acestea le-a văzut ochiu meu, le-a auzit urechea mea şi le-a luat aminte.

²Ce ştiţi voi ştiu şi eu şi nu mă ţin mai prejos decât voi.

³Însă eu vreau să stau de vorbă cu Cel Atotputernic; să mă răfuesc cu Dumnezeu este dorinţa mea.

⁴Până una alta, voi sunteţi meşteri mincinoşi, doftori amăgitori, toţi cu toţii.

⁵O, de v’ar da Dumnezeu să tăceţi ca pământul! Aceasta ar fi înţelepciune din partea voastră!

⁶Ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la dezvinovăţirile gurii mele.

⁷Oare lui Dumnezeu îi veţi înşira pehlivanii şi-l veţi îmbrobodi cu minciuni?

⁸Îl veţi părtini oare pe Dumnezeu şi veţi fi apărătorii lui?

⁹Bine va fi de voi, când vă va lua la cercetare? Sau putea-veţi să-l păcăliţi cum păcăleşti un om?

¹⁰Vă va pedepsi cu străşnicie, dacă îl veţi părtini în taină!

¹¹Oare măreţia lui nu vă va împietri şi spaima lui nu va cădea peste voi?

¹²Sentinţele voastre au tăria cenuşii; şanţurile voastre de apărare sunt de lut gol.

¹³Atunci tăceţi în faţa mea şi eu voi cuvânta, chiar de va fi să vină peste mine arşiţa mâniei.

¹⁴Să mă ridic deci, cu dinţii, eu pe mine însumi, şi viaţa să mi-o port în podul palmei!

¹⁵Poftim, îmi ia viaţa! Nu mai nădăjduiesc; însă purtarea mea i-o ţin la arătare.

¹⁶Ci şi asta îmi va fi spre ajutor, căci nu se poate nelegiuit care să se înfăţişeze înaintea lui.

¹⁷Daţi ascultare vorbirii mele, şi ce vă spun să vă intre în urechi.

¹⁸Vedeţi, vă rog, sunt gata de judecată; ştiu bine că dreptatea e cu mine,

¹⁹Dar cine este cel ce duce judecată cu mine? Căci acum îmi piere glasul şi pier şi eu cu totul!

²⁰Numai două lucruri să nu mi le faci, – atunci nu mă va înghiţi pământul în faţa ta:

²¹Depărtează de la mine palma ta şi nu mă mai îngrozi cu groaza ta;

²²Apoi, chiamă-mă, şi eu îţi voi răspunde, sau vorbi-voi eu şi tu îmi vei da răspuns.

²³Deci, câte sunt nelegiuirile şi greşalele mele? Arată-mi păcatele şi abaterile mele!

²⁴De ce ascunzi faţa ta? De ce mă socoteşti duşmanul tău?

²⁵Vrei să îngrozeşti frunza pe care o bate vântul? Vrei să prigoneşti un pai uscat,

²⁶De-mi tai pe răboj atâtea amărăciuni şi mă faci să ispăşesc greşalele tinereţii,

²⁷De-mi pui picioarele în butuc şi îmi păzeşti toate cărările şi cercetezi urmele paşilor mei?

²⁸Mie! Unuia care se prăpădeşte ca un burduf şi-l mănâncă moliile ca pe un veşmânt!»