Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 19 Bible Online

Iov 19 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 19

¹Iov atunci răspunse şi grăi:

²«Până când veţi amărî sufletul meu şi mă veţi zdruncina prin vorbele voastre?

³Iată că de zece ori m’aţi jignit greu; fără de ruşine mă bruftuiţi!

⁴Chiar dacă într’adevăr am rătăcit, rătăcirea mea rămâne în seama mea;

⁵Iar dacă vă preamăriţi aşa voi înşivă împotriva mea şi îmi tot scoateţi ochii cu ticăloşia mea,

⁶Atunci să ştiţi că Dumnezeu m’a nedreptăţit şi m’a încurcat în prinzătoarea sa.

⁷Iată, răcnesc împotriva silniciei şi nimeni nu mă aude, strig după ajutor şi nimeni nu-mi face dreptate!

⁸El mi-a astupat calea, ca să nu pot să trec, şi a acoperit cu întuneric cărările mele;

⁹M’a dezbrăcat de cinstea mea şi a zmuls cununa de pe capul meu;

¹⁰M’a dărâmat de jur-împrejur, aşa încât m’am dus, şi ca pe un copac aşa a dezrădăcinat nădejdea mea;

¹¹El s’a aprins de mânie împotrivă-mi şi mă socoteşte ca duşman.

¹²Laolaltă înaintează cetele sale şi au şoseluit drumul lor înspre mine şi au făcut tabără împrejurul cortului meu.

¹³Îndepărtat-a de mine pe fraţii mei şi cunoscuţii mei s’au înstrăinat de mine cu totul.

¹⁴M’au lăsat rudele mele şi prietenii mei m’au uitat

¹⁵Oaspeţii casei mele şi roabele mele mă ţin drept un străin; am ajuns în ochii lor ca un om din altă ţară.

¹⁶Chem pe servitorul meu şi nu-mi răspunde şi trebue să mă rog stăruitor de el.

¹⁷Răsuflarea mea este respingătoare pentru femeia mea şi miros a rânced fraţilor mei după mamă.

¹⁸Mă dispreţuesc până şi copiii; când dau să mă scol, flecăresc despre mine.

¹⁹Toţi credincioşii mei au scârbă de mine şi cei pe care i-am iubit s’au întors împotrivă-mi.

²⁰De pielea şi de carnea mea s’au lipit oasele mele şi au scăpat tefere numai gingiile.

²¹Fie-vă milă de mine! Fie-vă milă de mine, voi prietenii mei, căci mâna Domnului m’a lovit!

²²De ce mă prigoniţi, la fel ca Dumnezeu, şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

²³O, de-ar scrie cineva cuvintele mele! De le-ar scrijili în aramă!

²⁴Cu condei de fier şi cu plumb, pe veci să fie săpate în stâncă!

²⁵Dar eu bine ştiu că Mântuitorul meu trăieşte şi el ridica-se-va cel din urmă pe pământ.

²⁶Şi după ce nu voi mai fi în pielea mea şi ea se va nimici, atunci afară din trupul meu vedea-voi pe Dumnezeu;

²⁷Şi-l voi vedea spre mântuirea mea şi ochii mei îl vor privi pe el şi nu ca pe unul protivnic mie; dar până atunci se topeşte de dor inima mea înlăuntrul meu!

²⁸Dacă ziceţi: «Să-l prigonim mereu, până se va găsi în mine rădăcina nenorocirii mele»,

²⁹Fie-vă teamă de sabie! Căci atari păcate sunt vrednice de sabie, ca să ştiţi că e o judecată.