Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 21 Bible Online

Iov 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 21

¹Iov însă răspunse iar şi vorbi:

²«Ascultaţi cu luare aminte ce-am să vă spun! Şi aceasta să-mi fie toată mângâierea din partea voastră.

³Îngăduiţi-mi şi eu mă voi spovedi, iar după spovada mea, luaţi-mă în bătaie de joc.

⁴Oare de oameni mă plâng eu? Şi dacă e aşa, cum n’o să se scurteze răbdarea mea?

⁵Întoarceţi-vă către mine şi înmărmuriţi şi puneţi mâna la gură!

⁶Când mi-aduc aminte, numai, mă spăimântez şi carnea mea prinde să se cutremure.

⁷De ce hălăduesc răufăcătorii şi ajung bătrâneţile, ba încă sporesc în trăinicie?

⁸Prăsila lor stă voinică în faţa lor, lângă ei, şi vlăstarii lor, în ochii lor.

⁹Casele lor sunt în toată tihna şi fără frică, şi varga lui Dumnezeu nu vine peste ei!

¹⁰Taurii lor gonesc şi nu dau greş, junicile lor fată şi nu leapădă;

¹¹Pe copiii lor îi trimit să zburde ca nişte miei şi odraslele lor dănţuesc împrejur.

¹²Ei înalţă cântece însoţite din daira şi din chitară şi tresaltă la sunetul cavalului;

¹³Petrecu-şi zilele în fericire şi întru bună pace pogoară-se în împărăţia morţii.

¹⁴Şi tocmai ei îi spun lui Dumnezeu: «Depărtează-te de la noi! Căci nu dorim deloc să învăţăm căile tale!

¹⁵Ce este Atotputernicul ca să-i slujim lui şi care este folosul nostru să ne rugăm de el?»

¹⁶Aşa e că norocul lor stă în mâna lor? Dar sfatul nelegiuiţilor fie departe de mine!

¹⁷De câte ori se stinge candela celor răi şi prăpădul de care sunt vrednici dă peste ei, şi îi nimiceşte Domnul pe răufăcători, în mânia sa,

¹⁸Ca să fie ca paiele în bătaia vântului şi ca pleava pe care o spulberă furtuna?

¹⁹Dumnezeu – ziceţi voi – păstrează pentru fiii lui răsplata nelegiuirii. Dar s’o răsplătească lui însuşi ca s’o simtă!

²⁰Ochii lui singuri să vază pieirea lui şi să se adape din mânia Celui Atotputernic!

²¹Căci ce-i mai pasă de neamul său după moarte-i, când numărul lunilor sale a fost retezat?

²²Dar o să înveţe nainte cineva pe Dumnezeu, pe el care judecă pe cei de sus?

²³Acesta moare în plinătatea fericirii sale, cu totul senin şi liniştit,

²⁴Când coapsele-i sunt pline de osânză şi măduva oaselor sale bine adăpată;

²⁵Celălalt moare cu sufletul amărît, fără să fi putut să guste nimic din traiul bun.

²⁶Ci, deopotrivă, se culcă în pulbere şi viermii fac linţoliu peste ei.

²⁷Da, cunosc gândurile voastre şi nedreptele voastre închipuiri despre mine,

²⁸Căci voi vă întrebaţi: «Unde este casa tiranului şi unde sunt cortul şi sălaşurile nelegiuiţilor?»

²⁹N’aţi întrebat oare pe cei ce vântură căile pământului şi n’aţi luat aminte la parabolele lor,

³⁰Ca să ştiţi că, în ziua de prăpăd, cel rău este cruţat, că în ziua mâniilor el scapă teafăr?

³¹Cine îl va mustra în faţă pentru calea vieţii lui şi pentru isprăvile lui cine îi va răsplăti?

³²Şi când este adus la locul de îngropare şi pe mormântul lui veghează strajă,

³³Uşori îi sunt bulgării pământului şi după el tot norodul urmează, şi înaintea lui: gloată fără număr.

³⁴Atunci cum mă mângâiaţi voi cu vorbe goale, şi din răspunsurile voastre ce rămâne altceva decât planuri viclene?»