Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 24 Bible Online

Iov 24 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 24

¹«De ce pentru Cel Atotputernic veacurile stau ascunse şi cei ce îl slujesc nu văd zilele lui de judecată?

²Sunt oameni răi care mută hotarele, fură turmele cu cioban cu tot;

³Mână dindărăt măgarul orfanilor şi zălogesc boul văduvei;

⁴Mătură pe săraci din cale şi calicii din ţară trebue să se ascundă deavalma.

⁵Şi aceştia, ca asinii din pustie, ies la treabă adulmecând după pradă – pustia le scoate de mâncare pentru copii;

⁶Seceră şi ei noaptea prin holde şi brăcuesc via bogatului;

⁷Petrec noaptea în golătate, fără veşmânt pe ei, şi n’au nici cergă când dă frigul.

⁸Din ploaia munţilor sunt udaţi leoarcă şi negăsind alt adăpost se aciuiază lângă stânci.

⁹Cei dintâi smulg de la ţâţă pe orfan şi iau zălog copilul săracului;

¹⁰Cei din urmă cutreeră goi, fără cămaşă şi, flămânzi, duc în spate snopi de grâu;

¹¹Între zidurile stăpânilor ei storc untdelemnul, calcă strugurii în jghiaburi şi mor de sete.

¹²Din oraşe cei pe jumătate morţi se vaetă şi sufletul răniţilor strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia aminte rugăciunea lor!

¹³Mai sunt răzvrătiţi împotriva zilei, care nu cunosc cărările ei şi nu rămân în potecile ei:

¹⁴Când s’a dus lumina, ucigaşul se scoală să omoare pe nevoiaş şi pe sărman şi prin întunerec se strecoară tâlharul,

¹⁵Iar ochiul precurvarului pândeşte amurgul zilei şi zice în gând: «Ochi de om nu mă vede!», şi-şi pune pe faţă un bariz.

¹⁶În puterea nopţii, ei sparg casele, iar ziua se dau afund; nu sunt prieteni cu lumina soarelui;

¹⁷Căci pentru ei dimineaţa este tot una cu umbra morţii; când se crapă de ziuă spaimele dau peste ei;

¹⁸Şi atunci, sunt mai uşori de picior ca şuvoiul apei. Dar partea unora ca aceştia este blestemată pe pământ şi nu mai dau cu ochii de cărarea viei părinteşti.

¹⁹Precum uscăciunea, precum arşiţa zvântează apele zăpezilor topite, tot aşa împărăţia morţii pe cei plini de păcate.

²⁰Sânul care l-a născut îl uită, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l mai ţine minte şi astfel nelegiuirea e frântă ca un copac.

²¹Căci împila pe femeia stearpă, fără copii, şi celei văduve nu-i făcea nici un bine.

²²Dar Cel ce prin puterea sa struneşte pe cei puternici se ridică şi atunci nelegiuitul nu mai crede că trăieşte!

²³El îl lasă să se sprijinească, în toată pacea, dar ochii Domnului stăteau asupra căilor lui.

²⁴Sus au stat, dar scurtă vreme, şi acum nu mai sunt şi lasă capul în jos ca nalba pe care o culegi şi ca un vârf de spic, pe care-l tai.

²⁵Este altfel decât aşa? Cine mă va dovedi de minciună şi va face de nimic cuvântul meu?»