Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 27 Bible Online

Iov 27 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 27

¹Iov urmă înainte parabola sa şi grăi:

²«Pe viul Dumnezeu care a înlăturat dreptatea mea, pe Cel Atotputernic, care a umplut de amărăciune sufletul meu!

³Atât cât mai este suflare în mine şi duh de la Domnul în nările mele,

⁴Buzele mele nu vor spune nici o strâmbătate şi limba mea nu va rosti nici o înşelăciune.

⁵Departe de mine să vă dau dreptate! Până ce îmi voi da duhul, nu mă lepăd de nevinovăţia mea!

⁶Întru dreptatea mea mă ţin tare şi n’o slăbesc, şi inima mea nu găseşte nici o vină vieţii mele.

⁷Aibă parte duşmanul meu de plata celor fără de lege şi protivnicul meu de plata celor păcătoşi!

⁸Care este nădejdea făţarnicului, când el se roagă, când ridică cugetul său spre Domnul?

⁹Auzi-va oare Domnul strigătul lui, când va da peste el vre-o nevoie?

¹⁰Poate el să se reazime în Cel Atotputernic şi să cheme pe Domnul orişicând?

¹¹Vreau să vă învăţ care e puterea lui Dumnezeu şi să nu ascund ceea ce ştiu despre Cel Atotputernic

¹²Şi dacă aţi văzut aceasta voi înşivă, atunci de ce adăogaţi deşertăciune peste deşertăciune?

¹³Că ziceţi: «Aceasta este partea omului păcătos, de la Dumnezeu, şi moştenirea pe care o primesc tiranii de la Cel Prea înalt:

¹⁴Când copiii lui se fac mari, sabia are parte de ei, şi odraslele nu i se satură de pâine;

¹⁵Cei care au rămas cu viaţă sunt răpuşi de ciumă şi văduvele lor nu-i vor jeli.

¹⁶De va strânge argintul ca ţărâna şi-şi va grămădi veşminte ca noroiul,

¹⁷Le grămădeşte, dar cel drept se va îmbrăca cu ele şi argintul lui îl vor împărţi cei fără prihană.

¹⁸El şi-a urzit casa ca un păianjen şi ca o colibă pe care şi-o face jitarul.

¹⁹Se culcă bogat, dar de istov; dă ochii peste cap şi nu mai este;

²⁰Spaimele îl ajung de cu ziua şi peste noapte îl smulge vijelia;

²¹Vântul de la răsărit îl ridică şi se duce şi-l spulberă din locul lui;

²²Domnul aruncă asupră-i săgeţi fără cruţare, de mâna lui el trebue să fugă.

²³Îi bat toţi din palme, şi din sălaşul lui flueră după el…»