Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 29 Bible Online

Iov 29 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 29

¹Dar Iov merse mai departe cu parabola sa şi grăi:

²«O, de-aş putea să fiu iar ca în lunile de altădată, ca în zilele când Dumnezeu veghea asupra mea!

³Pe când ţinea luminoasă candela-i deasupra capului meu şi întru lumina lui răzbeam prin întunerec;

⁴Şi precum eram în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ocrotea cortul meu,

⁵Când Cel Atotputernic era mereu cu mine şi împrejurul meu copiii mei,

⁶Când picioarele mele se scăldau în lapte şi teascul meu revărsa pâraie de untdelemn!

⁷Atunci când ieşeam la poarta de sus a cetăţii şi aşezam în piaţă jilţul meu,

⁸Dacă mă vedeau cei tineri se dădeau înapoi cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare;

⁹Fruntaşii conteneau cu vorba lor şi-şi puneau mâna la gură,

¹⁰Vocea căpeteniilor amuţea şi limba li se lipea de cerul gurii,

¹¹Urechea care mă auzea mă fericea şi ochiul care mă vedea mărturisea pentru mine.

¹²Căci mântuiam pe sărman din mâna împilătorului şi pe orfan şi pe cel fără de ajutor.

¹³Binecuvântarea celui gata să piară venea peste mine şi făceam inima văduvei să se bucure.

¹⁴Mă îmbrăcam întru dreptate şi ea mi-era veşmânt, judecata-mi nepărtinitoare era pentru mine mantie şi turban.

¹⁵Ochi eram pentru cei orbi, şi picioare pentru ologi tot eu eram.

¹⁶Eram părinte pentru săraci şi pricinile celor pe care nu-i cunoşteam le descurcam.

¹⁷Sfărâmam colţii jăcmănitorului şi-i smulgeam prada dintre dinţi.

¹⁸Şi ziceam întru mine: «Mă voi sfârşi la cuibul meu şi ca pasărea Phoenix voi înmulţi zilele mele!»

¹⁹Rădăcina mea se întindea către apă şi roua se lăsa noaptea pe ramurile mele;

²⁰Slava mea se înnoia pentru mine şi arcul meu întinerea în mâna mea.

²¹Toţi mă ascultau şi tăceau şi aşteptau muţi povaţa mea;

²²După ce sfârşeam vorba, ei nu mai răspundeau şi cuvintele mele picurau peste ei;

²³Şi adăstau la mine ca la ploaie, şi căscau gura ca la ploaia târzie.

²⁴Dacă zâmbeam la ei, nu le venea să creadă şi nu lăsau să le scape nici o rază din lumina feţei mele.

²⁵Le dădeam îndrumări şi le eram căpetenie, stăteam ca un împărat în fruntea oştirii şi cum îi duceam eu: duşi se lăsau şi ei.