Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 3 Bible Online

Iov 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 3

¹După aceea, Iov deschise gura şi blestemă ziua în care se născuse;

²Şi Iov se porni şi vorbi:

³«Piară ziua în care m’am născut şi noaptea care a zis: s’a zămislit un prunc!

⁴Întunericul să se aleagă de ziua aceea, şi Domnul din cer să n’o mai pomenească şi lumina să n’o mai lumineze!

⁵Bezna şi umbra morţii să aibă parte de ea; negureala să se încuibeze în ea şi de spaimă s’o facă întunecimile de peste zi!

⁶Iar noaptea aceea beznele s’o ia! Să nu mai fie numărată la zilele anului, în socoteala lunilor să nu mai intre!

⁷Pustie să fie noaptea aceea şi nici o veselie să nu mai intre în ea!

⁸S’o blesteme cei ce descântă zilele şi gata sunt să deştepte pe marele Balaur.

⁹Întunece-se stelele zorilor ei, să adăste lumina, dar în zadar, şi să nu mai vază genele răsăritului,

¹⁰Pentru că n’a închis porţile pântecelui maicii mele şi n’a ascuns truda vieţii de la ochii mei!

¹¹De ce n’am murit pe loc, din sânul maicii mele, şi din pântece când am ieşit, de ce nu mi-am dat duhul?

¹²De ce m’au primit genunchii ei şi de ce sânii ei mi-au dat să sug?

¹³Căci acum aş sta culcat şi m’aş odihni, aş dormi în toată tihna,

¹⁴Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care îşi zidesc piramide,

¹⁵Sau cu principii care au aur, care umplu de argint casele lor;

¹⁶Sau, ca o lepădătură ascunsă, n’aş mai fi, ca pruncii care n’au văzut lumina zilei.

¹⁷Acolo cei nelegiuiţi contenesc cu turbarea lor şi cei sleiţi de putere se odihnesc.

¹⁸La fel cei prinşi în război stau în bună pace şi nu mai aud glasul celui ce îi supraveghează.

¹⁹Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul este slobod de stăpânul său.

²⁰De ce dă Dumnezeu lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu suflet amărît?

²¹Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care sapă după ea ca după comorile îngropate,

²²Celor care se bucură cu bucurie mare şi sunt foarte fericiţi că au găsit un mormânt,

²³Omului, a cărui cale e ascunsă, fiindcă Domnul l-a închis jur-împrejur?

²⁴Căci suspinul meu o ia înainte demâncării mele şi gemetele mele curg ca apa.

²⁵Şi dacă mă tem de ceva, iată că mi se întâmplă, şi de ceea ce mi-e frică vine peste mine.

²⁶N’am pace, n’am tihnă, nu mă odihnesc, zbuciumul mă covârşeşte.»