Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 30 Bible Online

Iov 30 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 30

¹Iar acum îşi râd de mine unii care n’au ajuns la anii mei şi pe părinţii cărora nu-i socoteam destul de vrednici să-i pun alături cu câinii turmei mele!

²Căci la ce mi-ar fi fost bună puterea mâinilor lor? Toată tăria lor este sleită!

³Sfrijiţi de calicie şi de foamete, ei rod rădăcini în bărăgane şi muma lor e sterpiciunea şi pustietatea.

⁴Ei culeg ierburi sărate de prin mărăcini şi rădăcinile de jneapăn sunt de-mâncarea lor;

⁵Sunt alungaţi din obştia oamenilor şi toţi îi huiduiesc ca pe nişte tâlhari.

⁶Şi atunci trebue să-şi facă sălaş în pripoare, în crăpăturile pământului şi ale stâncilor;

⁷Urlă prin tufişuri şi stau claie peste grămadă pe sub scaieţi.

⁸Neam de oameni ticăloşi! Feciori ai nimănuia! Buni de scos cu harapnicul din ţară!

⁹Şi acum am ajuns cântecul lor! M’am făcut de poveste între ei!

¹⁰Cu scârbă mă privesc, stau departe de mine şi nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

¹¹Cel ce s’a dezlegat din funie mă chinueşte, tocmai cel ce şi-a smuls zăbalele de la bot!

¹²La dreapta stă în picioare toată liota, picioarele mi le-au prins în laţ şi drumuri aştern împotrivă-mi.

¹³Ei mi-au tăiat orice cărare, ajută la pieirea mea şi nimeni nu-i opreşte.

¹⁴Ca printr’o spărtură largă ei dau năvală, se rostogolesc printre dărâmături;

¹⁵Spaimele se năpustesc peste mine, spulberă ca furtuna întâietatea mea, şi fericirea mea se distramă ca norul.

¹⁶Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de restrişte mă înşfacă;

¹⁷Noaptea sfredeleşte oasele în mine şi vinele mele n’au astâmpăr.

¹⁸Cu putere uriaşă el mă ţine de haină, mă strânge ca gura cămăşii!

¹⁹El m’a zvârlit în mocirlă, m’a făcut una cu pulberea şi cu gunoiul!

²⁰Strig către tine şi nu-mi răspunzi, stau în faţa ta şi nu mă iei în seamă;

²¹Tu te-ai făcut asupritorul meu şi, întru puterea mâinii tale, tu mă prigoneşti;

²²Tu mă ridici în bătaia vântului, mă laşi pe el călare şi apoi iureşul ploii mă topeşte.

²³Ştiu prea bine că tu mă întorci spre moarte şi spre casa de adunare a tuturor celor vii!

²⁴Totuşi nu întindeam eu oare mâna către cel dosădit, dacă în obida lui el striga către mine?

²⁵Sau n’am plâns eu pentru acela ce-şi duce viaţa greu şi nu s’a mâhnit sufletul meu de amarul nevoiaşului?

²⁶Atunci când nădăjduiam fericirea, a venit nenorocirea; când mă aşteptam la lumină, a năpădit întunericul!

²⁷Măruntaiele mele fierb în mine şi n’au odihnă; zile de restrişte au dat peste mine.

²⁸Mohorît îmi îndrept paşii în afară de lumina soarelui; mă ridic în adunare şi mă vaet.

²⁹Am ajuns frate cu şacalii şi cu struţii tovarăş!

³⁰Pielea mea se cojeşte neagră de pe mine şi oasele mele sunt arse de friguri,

³¹Aşa încât harfa mea a ajuns unealta tânguirii şi flautul meu glasul bocitoarelor.»