Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 37 Bible Online

Iov 37 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 37

¹«La această privelişte, inima mea se cutremură şi se zmâceşte de la locu-i!

²Ascultaţi! Ascultaţi bubuitul glasului său şi ramătul care iese din gura sa!

³El îl sloboade sub cerul tot şi fulgeru-i ajunge până la marginile pământului.

⁴După fulger, bubue tunetul, el tună cu glasu-i care ridică în slăvi şi nu-şi opreşte fulgerele, când s’a pornit tunetul său.

⁵Dumnezeu cu glasul său săvârşeşte minuni; el face lucruri mari pe care nu le înţelegem.

⁶Într’adevăr, el porunceşte omătului: «Cazi pe pământ!» şi ploilor care toarnă: «Plouaţi cu găleata!»

⁷El leagă astfel mâna oricărui om, ca să cunoască toată lumea lucrarea sa.

⁸Fiara sălbatică intră în ascunziş şi stă pitită în vizuinile ei.

⁹Din miază-zi porneşte furtuna şi din miază-noapte se lasă frigul;

¹⁰La suflarea Domnului se face ghiaţa şi întinsul apelor înmărmureşte;

¹¹Norul de asemeni azvârle trăsnetul, grămădeala norilor scapără fulgerul.

¹²Şi fulgerul se învârteşte în cercuri, aleargă după cârmuirea Domnului, săvârşind tot ce i-a poruncit, pe faţa lumii pământeşti,

¹³Ori ca pedeapsă pentru pământul său, ori ca milostivire pe care i-o hărăzeşte.

¹⁴Pune-ţi în urechi acestea, Iov! Stăi locului şi gândeşte-te la minunile lui Dumnezeu!

¹⁵Îţi dai tu seama cum le pune Dumnezeu porunci şi cum scapără fulgerul din norul său?

¹⁶Pricepi tu ceva din plutirea norilor, din minunăţiile celui desăvârşit în cunoştinţă?

¹⁷Tu, cel cu veşmintele încinse, când pământul stă toropit, la vântul de miază-zi,

¹⁸Poţi să întinzi la fel cu el boltitura cerului, ca să stea ţeapănă ca o oglindă turnată?

¹⁹Învaţă-ne ce să-i spunem? Noi nu mai înşirăm nimic de prea mult întuneric!

²⁰E nevoie să-i spună cineva că eu vreau să vorbesc? Şi când a vorbit un om, i-o aduce cineva la cunoştinţă?

²¹Ci acum lumea nu mai vede soarele, fiindcă este întunecat de nori, dar vântul se porneşte şi-i limpezeşte;

²²Din miază-noapte năvăleşte o lumină ca de aur. În jurul Domnului stă slavă înfricoşată!

²³La Cel Atotputernic noi nu putem să ajungem, la cel uriaş întru putere; dar judecata şi plinătatea dreptăţii el nu le obijduieşte!

²⁴Pentru aceea, oamenii se tem de el, iar la cei înţelepţi, în capul lor, el nu se uită.»