Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 39 Bible Online

Iov 39 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 39

¹«Ştii tu vremea când fată caprele de munte? Ai luat tu seama la fătatul cerboaicelor?

²Numărat-ai tu lunile sarcinii lor şi ştii sorocul când e să nască?

³Ele îngenunchiază, nasc puii lor şi scapă lesne de durerile facerii.

⁴Puii lor prind putere, se fac mari, slobozi pe câmp, se duc şi nu se mai întorc la ele.

⁵Cine a dat drumul onagrului şi cine a dezlegat legăturile asinului sălbatic,

⁶Cărui i-am hărăzit pustiul ca locuinţă şi locurile sărate, sălaş?

⁷El îşi râde de huetul cetăţii, el n’ascultă de răcnetele catârgiului!

⁸El cutreeră munţii – imaşul său – şi umblă după tot soiul de verdeaţă.

⁹Se va învoi oare boul sălbatic să fie sluga ta? Va mânca el lângă ieslea ta?

¹⁰Îl vei lega tu de gât cu funia, ca să grăpeze brazdele pe urma ta?

¹¹Îţi vei pune nădejdea într’însul, fiindcă are putere uriaşă, şi-l vei lăsa de capul lui, în munca ta?

¹²Te bizui tu pe el că va veni înapoi, ca să-ţi strângă, la arie, grâul tău?

¹³Aripa struţilor e zburdalnică, are pană frumoasă şi stuf de cârlionţi.

¹⁴Dar partea femeiască îşi năpusteşte ouăle pe pământ şi le cloceşte în pulbere.

¹⁵Ea uită că piciorul poate să le strivească şi vre-o fiară din câmpie poate să calce peste ele,

¹⁶Este crudă cu puii ei, ca şi cum ar fi străini, şi de truda ei zadarnică ea n’are păs,

¹⁷Fiindcă Dumnezeu a golit-o de înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.

¹⁸Dar la timp, când plesneşte din aripi în văzduh, îşi râde de cal şi de călăreţ!

¹⁹Oare tu dai putere calului? Oare tu îmbraci gâtul lui cu valurile coamei?

²⁰Tu l-ai făcut să sară ca lăcusta? Măreţul său nechezat dă fiori!

²¹El bate cu piciorul în valea bătăliei, zburdă întru puterea lui şi porneşte întru întâmpinarea armelor!

²²Îşi bate joc de frică şi nu tremură, şi nu se dă înapoi din faţa săbiei.

²³Pe spinarea lui zăngăneşte tolba cu săgeţi, scânteiază suliţa şi lancea de zvârlit.

²⁴Întru zbucium şi nerăbdare, el mănâncă pământul şi nu mai are astâmpăr când sună trâmbiţa.

²⁵La răsunarea trâmbiţei, el strigă: Aha! şi de departe adulmecă bătălia, tunetul poruncilor voevozilor şi zarva războiului.

²⁶Oare din isteţimea ta se îmbracă în pene şoimul şi-şi întinde aripile spre miază-zi?

²⁷Sau din porunca ta se avântă în slăvi vulturul, şi-şi clădeşte cuibul pe piscuri neajunse?

²⁸Pe stânci sălăşlueşte şi mâne noaptea, pe colţ de stâncă şi în tabie de piatră;

²⁹De aci îşi pândeşte prada; ochii lui străbat în depărtare;

³⁰Iar puii lui sunt nărăviţi la sânge, şi unde sunt cei căzuţi de sabie, acolo e şi el.»