Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 6 Bible Online

Iov 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 6

¹Iov răspunse şi zise:

²«O, dacă mâhnirea mea ar putea să fie cântărită, şi nenorocirea mea de ar putea s’o pună cineva în talgerele balanţei!

³Cu adevărat, atunci ar fi mai grea decât nisipul mării, de aceea cuvintele mele sunt fără noimă.

⁴Căci săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine; arşiţa lor înveninată o bea duhul meu şi spaimele Domnului vin în şir de bătălie împotrivă-mi.

⁵Oare zbiară măgarul sălbatic lângă păşunea verde şi muge boul lângă nutreţul săuî

⁶De altă parte, poţi să mănânci fără sare o mâncare nesărată, şi are vre-un gust albuşul oului?

⁷Sufletul meu n’a voit să se atingă de ele; inima mea s’a scârbit de pâinea mea.

⁸O, dacă ar fi să vie ceea ce mă rog, şi nădejdea mea de-ar îndeplini-o Dumnezeu!

⁹De-ar porni Domnul să mă sfărâme şi mâna şi-ar întinde-o să-mi curme viaţa!

¹⁰Ar fi încă mângâiere pentru mine şi aş tresaltă – deşi în dureri necruţătoare – fiindcă n’am pus sub obroc poruncile Celui Sfânt.

¹¹Ce putere am eu să mai aştept şi care este ţelul meu, ca să prelungesc nădejdea vieţii mele?

¹²Este oare vârtutea mea vârtutea pietrelor şi trupul meu este el de aramă?

¹³Nu sunt oare gol de orice razim şi orice mântuire gonită de la mine?

¹⁴Celui desnădăjduit cuvine-i-se mila prietenului său, altfel acesta a năpustit frica de Cel Atotputernic.

¹⁵Fraţii mei, m’au înşelat întocmai ca un puhoi de apă, întocmai ca albia puhoaielor trecătoare,

¹⁶Care sunt acoperite de ghiaţă şi în care se înfundă omătul.

¹⁷Dar când începe topirea, au şi secat; eând dă arşiţa peste ele, au pierit din locul lor.

¹⁸Caravanele se abat din drumul lor, înaintează în pustie şi-şi pierd urma.

¹⁹Caravanele din Tema se uită în toate părţile, cetele călătorilor din Saba nădăjduesc în ele!

²⁰Dar au dat de ruşine cu nădejdea lor, oamenii au venit până la ele şi rămân uluiţi!

²¹Tot aşa sunteţi voi acum, cu mine; vedeţi lucru de spaimă şi vă cutremuraţi.

²²Zis-am oare: daţi şi mie! Sau: dăruiţi-mă cu ceva din averea voastră?

²³Sau: scăpaţi-mă din mâna duşmanului, sau: răscumpăraţi-mă din mâna împilătorilor?

²⁴Daţi-mi învăţătură şi eu voi tăcea, iar întru cele ce am greşit lămuriţi-mă!

²⁵Cât sunt de pătrunzătoare cuvintele adevărului! Dar ce şi pe cine dojeneşte dojana voastră?

²⁶Gândiţi oare să mă judecaţi după vorbele spuse? Dar vorbele unui desnădăjduit sunt ale vântului!

²⁷Sunteţi în stare să aruncaţi sorţii asupra unui orfan şi să neguţătoriţi un prieten!

²⁸Ci acum fiţi buni şi uitaţi-vă la mine şi – pe obrazul vostru – dacă voi minţi!

²⁹Veniţi înapoi, vă rog! Să nu fie nici o năpastă! Veniţi înapoi, dreptatea mea e acasă.

³⁰E oare pe limba mea vre-o strâmbătate? Sau cerul gurii mele nu mai poate să deosebească răutatea?»