Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iov 7 Bible Online

Iov 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iov 7

¹«Oare nu e cătănie viaţa omului pe pământ şi nu sunt zilele lui ca zilele unui salahor?

²Ca un rob care tânjeşte după umbră, ca un năimit care-şi adastă simbria,

³Aşa şi eu avut-am parte de luni de desnădejde şi nopţi de chin fostu-mi-au hărăzite.

⁴Dacă mă culc, mă întreb: când se va face ziuă? Şi dacă mă scol: când va veni seara? Şi mă satur de zbuciumat până la asfinţit.

⁵Trupul meu e acoperit de viermărie şi de rapăn; pielea mea plesneşte şi puroiază.

⁶Zilele mele au trecut mai repede decât suveica ţesătoarei şi s’au sfârşit fiindcă s’a sfârşit firul.

⁷Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e numai o suflare şi ochii mei nu vor mai vedea fericirea!

⁸Ochiul celui ce se uită la mine nu mă va mai zări; ochii tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

⁹Precum norul se distramă şi se duce, aşa şi cel ce pogoară în împărăţia morţii nu mai vine înapoi;

¹⁰Nu se mai întoarce în casa sa şi sălaşul său nu-l mai cunoaşte.

¹¹Drept aceea şi eu nu voi pune strajă gurii mele, ci voi grăi întru strâmtorarea mea şi mă voi tângui, întru obida sufletului meu.

¹²Sunt eu oare oceanul sau balaurul cel mare, ca să pui pază în jurul meu?

¹³Dacă cuget: Patul meu mă va mângâia şi aşternutul meu va lua ceva din jalea mea,

¹⁴Atunci tu mă îngrozeşti ou vise şi mă spăimântezi cu năluciri.

¹⁵De aceea sufletul meu alege mai degrabă ştreangul, mai bine moartea, decât chinurile mele.

¹⁶Mă prăpădesc, nu voi trăi cât lumea! Dă-te în lături de la mine, căci zilele mele sunt o suflare!

¹⁷Ce este omul că-l socoteşti atât de mare şi-l pui atâta la inimă,

¹⁸Şi-l cercetezi în toate dimineţile şi-l ispiteşti în toate clipele?

¹⁹Câtă vreme nu-ţi vei lua ochii de la mine şi nu mă vei slăbi nici cât să-mi înghit scuipatul?

²⁰De-am greşit, ce ţi-am stricat ţie, păzitorule de oameni? De ce m’ai pus ţintă săgeţilor tale şi am ajuns povară mie însumi?

²¹De ce nu ierţi păcatul meu şi nu treci cu vederea prihana mea? Căci acum mă voi culca în ţărână şi tu mă vei căuta, dar eu nu voi mai fi.»