Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 102 Bible Online

Psaltirea 102 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 102

¹Rugăciunea celui obijduit şi sleit de putere, care îşi revarsă tânguirea înaintea Domnului.

²Doamne, ascultă rugăciunea mea şi strigătul meu să ajungă la tine!

³Nu ascunde faţa ta de mine; în ziua când sunt în strâmtorare, pleacă spre mine urechea ta; când te chem, degrabă auzi-mă!

⁴Căci zilele mele se sfârşesc ca fumul şi oasele mele ard ca jăratecul.

⁵Pălită ca iarba, inima mea se usucă şi am uitat să mai mănânc pâinea mea;

⁶De multul meu suspin, oasele mele se lipesc de pielea mea.

⁷Sunt asemenea pelicanului din pustie şi asemenea bufniţei printre dărâmături;

⁸Petrec nopţile fără somn şi scot ţipete de jale, ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

⁹Vrăjmaşii mei mă batjocoresc în toată vremea şi cei ce turbează împotriva mea s’au jurat să-mi răpue viaţa.

¹⁰Ci eu mănânc cenuşă ca şi cum ar fi pâine şi băutura mea o amestec cu lacrămi,

¹¹Din pricina mâniei tale şi a întărâtării tale; căci tu m’ai ridicat şi m’ai zvârlit departe.

¹²Zilele mele sunt ca umbra ce se lungeşte şi eu mă usuc ca iarba.

¹³Dar tu, Doamne, stăpâneşti veşnic din jilţul tău şi numele tău dăinueşte din neam în neam.

¹⁴Tu te vei scula şi te vei îndura de Sion, căci vremea ca să te milostiveşti de el, vremea hotărîtă a venit,

¹⁵Căci slugile tale iubesc pietrele Sionului şi se înduioşează de colbul lui.

¹⁶Atunci neamurile vor cinsti numele Domnului şi toţi împăraţii pământului slava ta,

¹⁷Căci Domnul va clădi Sionul şi se va arăta întru slava sa;

¹⁸El va lua aminte la cererea celui gol şi nu va dispreţui rugăciunea lui.

¹⁹Să se scrie acestea pentru neamul viitor, ca norodul ce va fi zămislit să preamărească pe Domnul;

²⁰Căci Domnul va privi de sus, din sfântul său locaş, şi-şi va întoarce privirea din cer către pământ,

²¹Ca să asculte suspinul celui robit şi să slobozească pe cei hărăziţi morţii,

²²Astfel ca ei să vestească numele Domnului în Sion şi lauda lui în Ierusalim,

²³Când neamurile şi împărăţiile aduna-se-vor laolaltă să slujească Domnului.

²⁴El a sfărâmat puterea mea, în cale, şi zilele mele le-a scurtat,

²⁵Dar eu am zis: Dumnezeul meu, nu mă lua în miezul vârstei mele, tu ai cărui ani se prelungesc din neam în neam.

²⁶La început, tu ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrul mâinilor tale;

²⁷Ele vor pieri, dar tu rămâi; toate ca o haină învechi-se-vor; ca un veşmânt le vei schimba şi nu vor mai fi,

²⁸Dar tu rămâi acelaşi şi anii tăi nu vor avea sfârşit.

²⁹Feciorii slugilor tale vor avea sălaş statornic şi seminţiile lor vor rămânea în veac, înaintea ta.»