Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 104 Bible Online

Psaltirea 104 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 104

¹Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, cât eşti tu de mare! Întru măreţie şi strălucire eşti îmbrăcat!

²Tu te înveleşti întru lumină ca într’un veşmânt, tu desfăşuri cerurile ca un cort!

³Tu ai clădit în apele de sus pridvoarele tale; tu ai făcut din nori carul tău; tu te porţi pe aripile orcanului;

⁴Tu faci din vânturi solii tăi; tu faci din foc, din pară, slujitorii tăi.

⁵Tu ai întemeiat pământul pe taracii lui, aşa ca să nu se clatine în veac şi în veşnicie.

⁶Cu adâncul apelor de sus – aidoma unui talar – tu l-ai acoperit, astfel că pe munţi au stătut apele.

⁷La certarea ta ele au fugit, la glasul tunetului tău s’au dat înapoi înfricoşate.

⁸De pe munţi, s’au pogorît în văi, către locul pe care l-ai statornicit lor.

⁹Hotar le-ai pus pe care nu-l vor trece, nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul.

¹⁰Tu trimiţi izvoare jos în văi; ele îşi iau calea printre munţi,

¹¹Ele adapă toate dobitoacele câmpiei; asinii sălbatici îşi astâmpără setea lor;

¹²Lângă pâraie, sălăşluesc păsările cerului; ciripitul lor răzbeşte printre ramuri.

¹³Din cămările de sus tu adăpi munţii şi din rodul săvârşirilor tale se satură pământul.

¹⁴Tu faci să răsară iarbă pentru vite şi plante pentru munca omului, – ca să scoată hrana din pământ:

¹⁵Vinul care înveseleşte inima omului, şi untul de lemn care face să strălucească faţa lui, şi pâinea care întăreşte inima lui.

¹⁶Plini sunt de mâzgă copacii Domnului, cedrii Libanului pe care i-a sădit.

¹⁷Acolo păsările durează cuiburi; barza pe al său, în chiparoşi.

¹⁸Munţii cei înalţi sunt ţinutul caprei-sălbatice; stâncile scorburoase sunt ascunzătoare pentru şafan.

¹⁹Tu ai făcut luna spre împărţirea timpului; soarele cunoaşte ceasul apunerii sale.

²⁰Aduci întunericul şi se face noapte; într’însa mişună toate fiarele pădurii:

²¹Puii de leu răcnesc după pradă şi cer de la Domnul hrana lor.

²²Când răsare soarele, atunci ele se strâng şi în vizuinile lor se culcă,

²³Iar omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.

²⁴Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne! Toate cu înţelepciune le-ai zidit. Plin este pământul de alcătuirile tale!

²⁵Iată marea! Uriaşă şi largă, şi încoace şi încolo! În ea fojgăesc, fără număr, vietăţi mici şi vietăţi mari;

²⁶În ea corăbiile croiescu-şi cale şi Leviatanul pe care l-ai zidit ca să zburde într’însa.

²⁷Ele toate aşteaptă de la tine ca să le dai hrană la bună vreme.

²⁸Tu le dai: ele culeg; tu deschizi mâna ta: ele se satură de bunătăţi.

²⁹Ascunzi faţa ta: ele se spăimântează; iei înapoi suflul lor: ele mor şi se întorc în pulberea lor.

³⁰Trimiţi duhul lor: ele se zidesc din nou şi primeneşti faţa pământului.

³¹Fie mărirea Domnului în veci! Veselească-se Domnul de lucrurile sale!

³²El care aruncă ochii spre pământ şi pământul se cutremură! El care atinge munţii şi munţii fumegă!

³³Cânta-voi Domnului toată viaţa mea; preamări-voi pe Dumnezeul meu în tot veacul meu.

³⁴Plăcute fie lui cuvintele mele! Eu în Domnul mă voi veseli.

³⁵Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege să nu-şi mai afle loc! Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul! Aliluia!