Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 107 Bible Online

Psaltirea 107 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 107

¹«Lăudaţi pe Domnul, că este bun, că în veac ţine mila lui!»

²Aşa să spună cei mântuiţi de Domnul, cei pe care el i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului,

³Şi cei pe care i-a adunat din toate ţările: de la răsărit, de la apus, de la miază-noapte şi de la miază-zi.

⁴Unii rătăceau prin pustie, prin bărăgane fără cărări şi fără să dea de vre-o cetate locuită.

⁵Flămânzi şi însetoşaţi, sufletul lor se sfâşia în ei.

⁶Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,

⁷Şi i-a dus pe ei la cale dreaptă, ca să ajungă la cetatea cea locuită.

⁸Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!

⁹Căci el a săturat sufletul însetat şi sufletul flămând l-a umplut de bunătăţi.

¹⁰Alţii şedeau în întuneric şi în umbra morţii, robiţi şi ferecaţi în lanţuri,

¹¹Pentru că murmuraseră împotriva poruncilor lui Dumnezeu şi dispreţuiseră sfatul Celui Prea înalt.

¹²Ci Domnul încovoiase sub durere inima lor, se poticniseră şi nimeni nu-i ajuta.

¹³Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,

¹⁴I-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi lanţurile lor le-a sfărâmat.

¹⁵Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!

¹⁶Căci el a zdrobit porţile de aramă şi zăvoarele de fier le-a sfărâmat.

¹⁷Unii pătimeau din pricina păcatelor şi pentru fărădelegile lor îndurau suferinţe,

¹⁸Sufletul lor se îngreţoşa de orice hrană şi se apropiau de porţile împărăţiei morţii.

¹⁹Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,

²⁰El a trimis cuvântul său şi i-a tămăduit şi din prăpastia lor i-a mântuit.

²¹Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!

²²Să jertfească jertfe de laudă şi să povestească faptele lui cu strigăte de bucurie!

²³Alţii plecaseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe întinsele ape.

²⁴Aceştia au văzut lucrurile Domnului şi minunile lui în adâncurile mării;

²⁵Ci el a poruncit şi o vijelie se porni şi răscoli valurile mării.

²⁶Ele zbucneau până la ceruri şi se prăbuşeau apoi în adâncuri. Iar sufletul celor din corabie se topea de groază;

²⁷Ei se învârteau şi cădeau încoace şi încolo ca un om beat, iar toată isteţimea lor nu folosea la nimic

²⁸Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a izbăvit din chinurile lor,

²⁹El domoli vijelia, iar valurile se alinară.

³⁰Ci ei se bucurară că le-au văzut potolite şi Domnul îi îndreptă la limanul dorit.

³¹Să laude deci pe Domnul, pentru milele lui şi pentru minunile lui către fiii oamenilor!

³²Să-l prea înalţe în adunarea popoarelor şi în sfatul celor bătrâni să-l proslăvească!

³³El a prefăcut fluviile în pustie şi izvoarele de apă în pământ uscat,

³⁴Pământul roditor în tărâm sărat, din pricina răutăţii celor ce-l locuiau.

³⁵El a schimbat pustiul în iezer de ape şi pământul uscat în izvoare;

³⁶El a sălăşluit într’însul pe cei flămânzi şi a întemeiat cetăţi de locuit,

³⁷Ei au semănat ogoarele şi au sădit vie care a dat rod.

³⁸El i-a binecuvântat şi s’au înmulţit foarte, iar vitele lor n’au scăzut la număr.

³⁹Dar de la un timp au dat înapoi şi s’au încovoiat sub povara nenorocirii şi a obidei.

⁴⁰Pentru că Domnul revarsă ocara peste principi şi-i face să pribegească prin locuri singuratice şi fără căi,

⁴¹Dar el ridică pe cei săraci din dosădirea lor şi sporeşte spiţa lor ca turmele.

⁴²Privească aceasta cei drepţi şi să se veselească, iar cei vicleni să-şi astupe gura!

⁴³O, de-ar fi cineva înţelept ca să ia aminte la toate acestea şi să priceapă binefacerile Domnului!