Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 119 Bible Online

Psaltirea 119 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 119

¹Fericiţi cei fără prihană în calea vieţii lor şi care umblă în legea Domnului.

²Fericiţi cei ce păzesc descoperirile lui şi din toată inima le caută,

³Şi care nu lucrează fărădelegea, ci se poartă după aşezările lui.

⁴Tu ai poruncit ca să păzim cu străşnicie rânduielile tale.

⁵O, de-aş fi statornic în căile mele, ca să pot să păzesc pravilele tale!

⁶Atunci nu mă voi ruşina privind cu luare aminte la toate poruncile tale.

⁷Lăuda-te-voi întru nefăţăria inimii mele, când voi învăţa hotărîrile dreptăţii tale.

⁸Rânduielile tale le voi păzi: nu mă părăsi de istov!

⁹Cum va putea cel tânăr să ducă o viaţă neprihănită, dacă nu va păzi cuvintele tale?

¹⁰Din toată inima mea te caut, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile tale!

¹¹Ascuns-am în inima mea zisele tale, ca să nu păcătuesc împotriva ta.

¹²Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale!

¹³Cu buzele mele, eu vestesc toate statoririle gurii tale.

¹⁴Mergând pe calea descoperirilor tale, mă bucur mai mult decât de orice bogăţie.

¹⁵Cugeta-voi la orânduirile tale, şi voi privi cu luare aminte la cărările tale.

¹⁶Întru pravilele tale mă voi desfăta şi spusele tale nu le voi uita.

¹⁷Răsplăteşte robului tău, ca să fiu viu şi să păzesc cuvintele tale!

¹⁸Deschide ochii mei, ca să privesc cu luare aminte minunile legii tale!

¹⁹Strein sunt eu pe pământ, nu ascunde de mine poruncile tale!

²⁰Măcinat este sufletul meu în toată vremea de dorirea hotărîrilor tale.

²¹Tu cerţi pe cei trufaşi şi blestemaţi care rătăcesc de la poruncile tale.

²²Ia de la mine ocara şi defăimarea, că eu păzesc descoperirile tale.

²³În zadar cei mari vor ţine sfat şi vor urzi viclenii împotrivă-mi, căci robul tău va căuta necontenit cu mintea la hotărîrile tale.

²⁴Cu adevărat descoperirile tale sunt bucuria mea şi sunt sfetnicii mei.

²⁵Sufletul meu este răsturnat în pulbere, viază-mă după cuvântul tău!

²⁶Mărturisitu-ţi-am căile mele şi tu mi-ai răspuns; învaţă-mă poruncile tale!

²⁷Calea îndreptărilor tale fă-mă să o înţeleg şi voi cugeta asupra minunilor tale.

²⁸Sufletul meu lăcrămează de întristare, îndreptează-mă după cuvântul tău.

²⁹Depărtează de la mine calea minciunii şi mă milueşte cu învăţătura ta.

³⁰Ales-am calea adevărului şi hotărîrile tale le-am pus înaintea mea.

³¹Cred neîncetat descoperirile tale, Doamne, să nu mă ruşinezi!

³²Alerga-voi pe calea poruncilor tale, căci tu dai avânt inimii mele.

³³Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor tale şi eu o voi urma.

³⁴Înţelepţeşte-mă, ca să iau aminte la legea ta şi s’o păzesc din toată inima.

³⁵Du-mă pe cărarea poruncilor tale, căci întru ele stă plăcerea mea.

³⁶Pleacă inima mea spre descoperirile tale şi nu spre câştigul nelegiuit.

³⁷Întoarce ochii mei de la priveliştea celor deşarte şi mă viază după cuvântul tău.

³⁸Împlineşte faţă de robul tău făgăduinţa celor ce se tem de tine.

³⁹Depărtează de la mine ocara de care mă tem, căci bune sunt învăţămintele tale.

⁴⁰Iată, eu doresc îndreptările tale, întru dreptatea ta fă-mă viu.

⁴¹Reverse-se, o, Doamne, asupra mea îndurările tale, mântuirea ta, după făgăduinţa ta,

⁴²Ca să pot să răspund celui ce mă defaimă, căci eu mă nădăjduesc în cuvântul tău!

⁴³Nu lua cu totul din gura mea cuvântul adevărului, căci nădăjduesc în judecăţile tale;

⁴⁴Şi aşa păzi-voi pururea legea ta, în veac şi în veac.

⁴⁵Slobod voiesc să umblu în viaţă, căci eu am pus la inimă aşezămintele tale.

⁴⁶Vesti-voi descoperirile tale înaintea împăraţilor şi nu mă voi ruşina.

⁴⁷Veseli-mă-voi de poruncile tale pe care le iubesc.

⁴⁸Ridica-voi mâinile mele către poruncile tale, la care ţin cu putere şi voi cugeta neîncetat la rânduirile tale.

⁴⁹Adu-ţi aminte de cuvântul dat robului tău, căci tu ai deşteptat nădejdea în mine!

⁵⁰Aceasta este mângâierea mea întru restriştea mea, că m’ai viat după cuvântul tău.

⁵¹Cei semeţi mă batjocoresc grozav, dar eu nu mă depărtez de la legea ta.

⁵²Îmi aduc aminte de hotărîrile tale cele din veac, Doamne, şi mă mângâi cu ele.

⁵³Crâncenă turbare mă cuprinde, din pricina celor păcătoşi care se leapădă de legea ta.

⁵⁴Orânduirile tale sunt prilej de cântare pentru mine, în casa unde sălăşluesc vremelnic.

⁵⁵Chiar noaptea îmi aduc aminte de numele tău, Doamne, şi păzesc legea ta.

⁵⁶Aceasta este datoria mea: să păzesc îndreptările tale.

⁵⁷Partea mea, Doamne, – am zis eu, – este: să păzesc învăţăturile tale.

⁵⁸Căutat-am, din toată inima mea, să îmbunez faţa ta. Milueşte-mă după cuvântul tău!

⁵⁹Cuget iar şi iar la căile mele şi spre descoperirile tale îndreptez paşii mei.

⁶⁰Mă zoresc şi nu zăbovesc, ca să păzesc poruncile tale.

⁶¹Cu toate că laţurile celor nelegiuiţi mă împresoară, eu n’am uitat de legea ta.

⁶²În miez de noapte eu mă scol, ca să te laud pentru hotărîrile tale cele drepte.

⁶³Părtaş sunt tuturor celor ce se tem de tine şi păzesc îndreptările tale.

⁶⁴De mila ta, Doamne, plin este pământul: învaţă-mă înţelepţirile tale!

⁶⁵Dăruit-ai cele bune, Doamne, slugii tale, după cuvântul tău.

⁶⁶Buna pricepere şi cunoştinţa învaţă-mă, căci în poruncile tale pus-am credinţa mea.

⁶⁷Pe când nu ştiam de nenorocire, umblam pe căi rătăcite, dar acum păstrez învăţăturile tale.

⁶⁸Tu eşti bun şi dătător de bunătăţi: învaţă-mă pravilele tale!

⁶⁹Cei trufaşi scornit-au minciuni împotriva mea, dar eu păzesc din toată inima rânduielile tale.

⁷⁰Inima lor este nesimţitoare ca osânza, ci eu mă bucur de legea ta.

⁷¹Bine mi-a prins mie restriştea mea, căci am învăţat aşezămintele tale.

⁷²Învăţătura gurii tale este mai de preţ pentru mine, decât mii de sicli de aur şi de argint.

⁷³Mâinile tale m’au făcut şi m’au zidit, înţelepţeşte-mă ca să învăţ poruncile tale.

⁷⁴Cei ce se tem de tine mă vor vedea şi se vor bucura, căci mi-am pus nădejdea în cuvântul tău.

⁷⁵Ştiu, Doamne, că hotărîrile tale drepte sunt şi că după dreptate m’ai smerit.

⁷⁶Fie îndurarea ta mângâierea mea, după cum te-ai făgăduit robului tău!

⁷⁷Milele tale să se reverse peste mine, ca să fiu viu, căci legea ta este desfătarea mea.

⁷⁸Să se ruşineze cei mândri, fiindcă m’au apăsat fără pricină. Ci eu cuget pururea la înţelepţirile tale.

⁷⁹Să se întoarcă spre mine cei ce te cinstesc pe tine şi cei ce cunosc descoperirile tale.

⁸⁰Inima mea să se supună pururea îndreptărilor tale, ca să nu mă ruşinez!

⁸¹Sufletul meu tânjeşte după mântuirea ta; eu mă bizuesc în cuvintele tale.

⁸²Ochii mei se sfârşesc după făgăduinţele tale şi mă întreb: când mă vei mângâia?

⁸³Ajuns-am ca un burduf atârnat la fum; dar eu nu uit îndreptările tale.

⁸⁴Câte mai sunt zilele robului tău? Când îmi vei face dreptate împotriva celor ce mă prigonesc?

⁸⁵Cei trufaşi săpat-au gropi în calea mea, ei care nu trăiesc după legea ta.

⁸⁶Toate poruncile tale sunt adevărate; ei mă prigonesc pe nedrept. Vino într’ajutorul meu!

⁸⁷Puţin a lipsit ca să nu mă şteargă de pe pământ, dar eu nu m’am lepădat de pravilele tale.

⁸⁸După mila ta ţine-mă cu viaţă, ca să păzesc descoperirile gurii tale.

⁸⁹Cuvântul tău, Doamne, veşnic este, neclintit ca şi cerurile.

⁹⁰Credincioşia ta ţine în neam de neam; tu ai întemeiat-o şi stă neschimbată ca şi pământul.

⁹¹După dreptarul tău, făpturile tale sunt şi astăzi în fiinţă, şi tot ce este pe tine te slujeşte.

⁹²Dacă legea ta n’ar fi fost îndeletnicirea mea, aş fi pierit întru ticăloşia mea.

⁹³În veac nu voi uita învăţăturile tale, căci întru ele tu mă faci să trăiesc.

⁹⁴Al tău sunt eu, izbăveşte-mă, căci îndreptările tale, eu le caut.

⁹⁵Deşi nelegiuiţii mă pândesc ca să mă piardă, eu sunt luător aminte la descoperirile tale.

⁹⁶La orice desăvârşire văzut-am hotar, legea ta singură e fără de hotar.

⁹⁷Cât mi-este de dragă legea ta! Toată ziua ea umple gândirea mea.

⁹⁸Porunca ta mă face mai înţelept decât vrăjmaşii mei, fiindcă ea pururea este cu mine.

⁹⁹Sunt mai iscusit decât învăţătorii mei, căci gândul meu e veşnic la descoperirile tale.

¹⁰⁰Întrec în înţelepciune pe cei bătrâni, căci păstrez statornicirile tale.

¹⁰¹Păzesc piciorul meu de orice cale rea, ca să ţin cu sfinţenie cuvântul tău.

¹⁰²Nu mă depărtez de la rânduielile tale, căci tu eşti cel ce îmi dai învăţătură.

¹⁰³Cât de dulci pentru cerul gurii mele sunt poruncile tale! Mai dulci decât mierea pentru gura mea.

¹⁰⁴Numai prin poruncile tale sunt înţelept, pentru aceea urăsc orice cale mincinoasă.

¹⁰⁵Cuvântul tău este făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele.

¹⁰⁶Juratu-m’am, şi voi ţine cuvântul, ca să păzesc dreptele tale hotărîri.

¹⁰⁷Sunt în mare restrişte: Doamne, fă-mă viu după cuvântul tău!

¹⁰⁸Fie-ţi bine primit prinosul gurii mele, Doamne, şi mă învaţă înţelepţirile tale.

¹⁰⁹Viaţa mea este primejduită la tot pasul, dar eu nu uit de legea ta.

¹¹⁰Cei păcătoşi îmi întind curse, dar eu nu mă răzleţesc la îndreptările tale.

¹¹¹Descoperirile tale sunt moştenirea mea de totdeauna, căci ele fac bucuria inimii mele.

¹¹²Plec inima mea spre plinirea poruncilor tale, în veac şi în veac.

¹¹³Urăsc pe oamenii cu inima şovăelnică, dar legea ta îmi este dragă.

¹¹⁴Tu eşti acoperământul şi pavăza mea, în cuvântul tău mă bizuesc.

¹¹⁵Depărtaţi-vă de la mine, voi păcătoşilor, căci vreau să păzesc poruncile Dumnezeului meu!

¹¹⁶Sprijineşte-mă după făgăduinţa ta, ca să fiu viu, şi nu mă ruşina întru nădejdea mea!

¹¹⁷Ajută-mă ca să mă mântuesc şi eu pururea mă voi bucura de legea ta!

¹¹⁸Tu lepezi pe toţi cei ce se abat de la legile tale, căci gândurile lor sunt numai minciună.

¹¹⁹Drept zgură socoteşti pe toţi nelegiuiţii de pe pământ, pentru aceasta eu iubesc descoperirile tale.

¹²⁰Trupul meu se înfioară de teamă înaintea ta şi judecăţile tale mă înfricoşează.

¹²¹M’am ţinut strâns de ce a fost drept şi de dreptate, nu mă lăsa pe mâna apăsătorilor mei!

¹²²Fii chezaş fericirii robului tău, ca să nu mă asuprească cei trufaşi.

¹²³Ochii mei se sfârşesc, aşteptând mântuirea ta şi făgăduinţa rostită de dreptatea ta.

¹²⁴Poartă-te cu robul tău după mila ta şi învaţă-mă îndreptările tale.

¹²⁵Robul tău sunt eu, înţelepţeşte-mă ca să cunosc descoperirile tale.

¹²⁶Vremea este, Doamne, ca să lucrezi; căci ei au stricat legea ta.

¹²⁷Pentru aceasta eu iubesc poruncile tale mai mult decât aurul, decât aurul lămurit.

¹²⁸Drept aceea, găsesc drepte toate aşezările tale şi urăsc toată calea cea mincinoasă.

¹²⁹Minunate sunt descoperirile tale, pentru aceasta le păzeşte sufletul meu.

¹³⁰Tâlcuirea învăţăturilor tale răspândeşte lumină; ea înţelepţeşte pe cei nepricepuţi.

¹³¹Deschid gura mea şi respir adânc, căci poruncile tale sunt dorul meu.

¹³²Întoarce-te către mine şi fii-mi milostiv, după dreptarul tău, cu cei ce iubesc numele tău.

¹³³Întăreşte paşii mei întru cuvântul tău şi nu lăsa ca să mă stăpânească viclenia.

¹³⁴Scapă-mă de apăsarea oamenilor, ca să păstrez aşezămintele tale.

¹³⁵Fă să lumineze peste robul tău faţa ta, şi învaţă-mă îndreptările tale.

¹³⁶Pâraie de lacrămi curg din ochii mei, căci legea ta nu este ţinută.

¹³⁷Drept eşti tu, Doamne, şi drepte sunt hotărîrile tale!

¹³⁸Tu ai legiuit orânduirile tale cu dreptate şi după tot adevărul.

¹³⁹Râvna pentru învăţăturile tale mă mistue, fiindcă asupritorii mei uită de cuvintele tale.

¹⁴⁰Rostirile tale sunt prea curate şi robul tău le iubeşte.

¹⁴¹Măcar că sunt prizărit şi nebăgat în seamă, eu nu uit îndreptările tale.

¹⁴²Dreptatea ta este dreptate în veac şi cuvântul tău adevărul.

¹⁴³Nevoie şi strâmtorare au dat peste mine, dar poruncile tale sunt pururea bucuria mea.

¹⁴⁴Descoperirile tale sunt drepte în veac de veac, înţelepţeşte-mă ca să viez.

¹⁴⁵Din toată inima strig; auzi-mă, Doamne, că vreau să păzesc poruncile tale!

¹⁴⁶Către tine strig; mântueşte-mă, ca să păzesc descoperirile tale.

¹⁴⁷Mai nainte de revărsatul zorilor prind a striga: Nădăjduesc întru împlinirea cuvintelor tale!

¹⁴⁸Mai nainte de străjile nopţii deschid ochii mei, ca să pătrund cu mintea cuvintele tale.

¹⁴⁹Glasul meu auzi-l, după îndurarea ta! Doamne, întru dreptatea ta fă-mă viu!

¹⁵⁰Aproape sunt de mine viclenii mei prigonitori, care s’au lepădat de legea ta,

¹⁵¹Dar tu mai aproape eşti de mine, Doamne, şi toate poruncile tale cuprind adevărul.

¹⁵²De mult ştiu despre descoperirile tale, că tu le-ai hotărît pe vecie.

¹⁵³Vezi obida mea şi mântueşte-mă, căci n’am uitat de legea ta!

¹⁵⁴Apără pricina mea şi scapă-mă, şi după făgăduinţa ta viază-mă!

¹⁵⁵Mântuirea stă departe de cei nelegiuiţi, căci lor nu le lpasă de statornicirile tale.

¹⁵⁶Mari sunt îndurările tale, Doamne, după pravila ta dă-mi viaţă!

¹⁵⁷Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă apasă, dar eu nu mă depărtez de pravilele tale.

¹⁵⁸Când privesc la cei ce s’au lepădat de credinţă, mă scârbesc, căci ei n’au păzit întocmirile tale.

¹⁵⁹Iată, eu iubesc aşezămintele tale, o, Doamne, după mulţimea îndurărilor tale fă-mă să trăiesc!

¹⁶⁰Fiinţa învăţăturii tale este adevărul şi veşnice sunt toate hotărîrile dreptăţii tale.

¹⁶¹Cei mari mă prigonesc cu nedreptul, dar numai de cuvântul tău se cutremură inima mea.

¹⁶²Mă veselesc foarte de făgăduinţa ta, ca unul care a dat peste un vajnic câştig.

¹⁶³Urăsc şi urgisesc minciuna; legea ta singură îmi este dragă.

¹⁶⁴De şapte ori pe zi eu te laud, pentru rânduielile dreptăţii tale.

¹⁶⁵De mare fericire au parte cei ce iubesc legea ta şi nici o piedică nu le stă în cale.

¹⁶⁶Întru mântuirea ta nădăjduesc, o, Doamne, căci poruncile tale le plinesc.

¹⁶⁷Din tot sufletul meu păzesc descoperirile tale şi le iubesc foarte.

¹⁶⁸Păzesc îndreptările şi descoperirile tale, căci toate căile mele sunt înaintea ochilor tăi.

¹⁶⁹O, de-ar ajunge strigarea mea înaintea feţei tale, Doamne! Înţelepţeşte-mă după cuvântul tău!

¹⁷⁰De-ar ajunge la tine ruga mea; după făgăduinţa ta, mântueşte-mă!

¹⁷¹Izvorască laudă din buzele mele, că tu mă înveţi poruncile tale!

¹⁷²Limba mea să vestească întocmirile tale, căci hotărîrile tale drepte sunt!

¹⁷³Mâna ta fie într’ajutorul meu, căci îndreptările tale le-am ales!

¹⁷⁴Mântuirea ta o doresc, Doamne, căci legea ta e desfătarea mea.

¹⁷⁵Viu să fie sufletul meu ca să te laude şi hotărîrile tale să-mi fie într’ajutor!

¹⁷⁶Rătăcesc ca o oaie pierdută, cercetează pe robul tău, căci n’am uitat poruncile tale!