Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 139 Bible Online

Psaltirea 139 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 139

¹Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David. – Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti.

²Tu ştii când mă culc şi când mă scol; de departe tu pătrunzi gândirea mea.

³Fie că merg, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă, şi toate cărările mele-ţi sunt bine ştiute.

⁴Căci de abia ajunge cuvântul pe limba mea, şi iată, o, Doamne, că tu îl cunoşti desăvârşit.

⁵Înapoia mea şi înaintea mea, simt împresurarea ta, şi mâna ta o ţii deasupra mea.

⁶Atotştiinţa ta mă covârşeşte; ea e de neajuns, nu pot să o cuprind.

⁷Încotro să mă duc de la Duhul tău şi de la faţa ta unde să fug?

⁸Dacă mă voi sui în ceruri, tu eşti acolo; de mă voi sălăşlui în împărăţia morţii, iată tu eşti de faţă!

⁹De aş lua aripile dimineţii şi m’aş sălăşlui la cea mai depărtată margine a mării,

¹⁰Şi acolo mă va purta mâna ta şi dreapta ta mă va ajunge.

¹¹Şi dacă aş zice: «Întunericul, poate, mă va învălui, dacă lumina din jurul meu s’ar face noapte…»

¹²Dar şi întunericul nu este întuneric pentru tine, căci noaptea este luminoasă ca ziua: fie întuneric, fie lumină, pentru tine este deopotrivă.

¹³Tu ai întocmit rărunchii mei, tu m’ai ţesut în pântecele maicii mele.

¹⁴Mulţumescu-ţi ţie că m’ai alcătuit într’un chip atât de uimitor. Minunate sunt lucrurile tale! Şi mintea mea o ştie prea bine.

¹⁵Nu-ţi era ascunsă fiinţa mea, când am fost plăzmuit în taină şi am fost urzit în adâncurile cele mai de jos ale pământului.

¹⁶Ochii tăi mă vedeau când abia eram în zămislire şi scrise erau în cartea ta toate zilele hărăzite mie, mai nainte ca să se fi înfiripat vre-una.

¹⁷Şi pentru mine, Dumnezeule, cât de nepreţuite sunt gândurile tale şi cât de uriaş este numărul lor!

¹⁸Dacă aş sta să le socotesc, ele sunt mai numeroase decât grăunţii de nisip; mă deştept din adâncirea mea şi sunt tot lângă tine.

¹⁹O, Dumnezeule, de-ai vrea să ucizi pe cei nelegiuiţi! O, vărsătorilor de sânge, depărtaţi-vă de la mine!

²⁰Ca unii care vorbesc despre tine cu gânduri viclene şi, duşmani fiindu-ţi, iau în deşert numele tău.

²¹Nu se cuvine oare să urăsc pe cei ce te urăsc pe tine, Doamne, şi să urgisesc pe cei ce se ridică împotriva ta?

²²Îi urăsc cu prisosinţă şi-i ţin drept vrăjmaşii mei.

²³Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea; ispiteşte-mă şi pătrunde cugetările mele,

²⁴Să vezi dacă e în mine vre-o pornire spre slujirea idolească, şi mă călăuzeşte pe cărarea veşniciei!