Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 22 Bible Online

Psaltirea 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 22

¹Starostelului cântăreţilor, – după podobia «Cerboaica dimineţei» – un psalm al lui David.

²Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m’ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele cu care mă tânguesc!

³Dumnezeul meu, cât ţine ziua strig, dar nu-mi răspunzi, şi noaptea tot aşa, şi nu-mi găsesc odihnă.

⁴Ci tu eşti sfântul care sălăşlueşti în mijlocul cântărilor de slavă ale lui Israil;

⁵În tine şi-au pus nădejdea părinţii noştri, şi-au pus nădejdea şi tu i-ai mântuit;

⁶Au strigat către tine şi au fost izbăviţi, în tine şi-au pus nădejdea şi n’au rămas de ruşine.

⁷Dar eu un vierme sunt şi nu un om, de ocară în faţa oamenilor şi dispreţuit de popor.

⁸Toţi câţi mă privesc îşi bat de mine joc, îşi strâmbă gura, clatină din cap şi spun:

⁹«Şi-a pus nădejdea în Domnul! Domnul să-l scape, el să-l izbăvească, dacă îi este drag!»

¹⁰Ci tu eşti cel care m’ai scos din pântecele maicii mele, cel care m’ai adăpostit la sânul ei.

¹¹Pe genunchii tăi aruncat am fost de la naşterea mea; din sânul mamei, tu eşti Dumnezeul meu.

¹²Nu sta departe de mine, căci sunt în mare strâmtoare şi nimeni nu poate să mă ajute.

¹³Tauri mulţi mă înconjoară; bivoli din Basan fac cerc în jurul meu;

¹⁴mpotriva mea ei cască gura lor, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.

¹⁵Sunt risipit ca apa şi toate oasele mele sunt deschiotorate, iar inima mea e ca de ceară şi se topeşte în măruntaiele mele;

¹⁶Ca un ciob de oală s’a uscat puterea mea şi limba mea s’a lipit de cerul gurii mele şi în pulberea morţii mă pui să zac.

¹⁷Ci câinii mă cuprind la mijloc, ceata nemernicilor îmi dă târcol; mâinile şi picioarele mele le-au străpuns.

¹⁸Aş putea să-mi număr toate oasele; ei se uită la mine şi se desfătează privindu-mă.

¹⁹Veşmintele mele le împart între ei şi pentru cămaşa mea aruncă sorţii.

²⁰Dar, tu Doamne, nu sta departe, tu izvorul puterii mele; grăbeşte-te într’ajutorul meu!

²¹Mântueşte de sabie sufletul meu, scapă din laba câinelui viaţa mea.

²²Izbăveşte-mă din gura leului, şi din coarnele bourilor scoate-mă.

²³Atunci vesti-voi fraţilor mei numele tău, în mijlocul adunării poporului te voi slăvi:

²⁴«Cei ce vă temeţi de Domnul lăudaţi-l! Toată seminţia lui Iacob preamăriţi-l! Şi tremuraţi înaintea lui toţi câţi vă trageţi din Israil!

²⁵Căci n’a trecut cu vederea şi n’a dispreţuit suferinţa nenorocitului şi nu şi-a ascuns faţa de el, ci când l-a strigat a auzit.»

²⁶De tine e insuflată cântarea mea de slavă în marea adunare; făgăduinţele mele le voi îndeplini înaintea celor ce se tem de tine.

²⁷Mânca-vor săracii şi se vor sătura, lăuda-vor pe Domnul cei ce îl caută pe el. Vie să fie inima voastră în vecii vecilor!

²⁸Să-şi aducă aminte şi să se întoarcă la Domnul toate marginile pământului şi toate neamurile păgânilor să se închine înaintea ta;

²⁹Căci a Domnului este împărăţia şi el stăpâneşte peste popoare.

³⁰Mânca-vor şi vor cădea înaintea feţei sale toţi stăpânitorii pământului, şi tot aşa pleca-se-vor lui toţi câţi se coboară în ţărână şi viaţa lor nu pot să şi-o păstreze.

³¹Urmaşii îl vor sluji pe el şi vor povesti despre Domnul în neam de neam.

³²Veni-vor şi vor vesti dreptatea lui unui norod care se va naşte şi vor spune minunile lui.