Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 31 Bible Online

Psaltirea 31 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 31

¹Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David.

²La tine, Doamne, caut scăparea mea, să nu fiu ruşinat, în veac! Întru dreptatea ta mântueşte-mă,

³Pleacă spre mine urechea ta; degrabă izbăveşte-mă; fii mie stâncă de scăpare; fii mie cetate întărită, spre mântuirea mea.

⁴Căci stânca mea cea înaltă şi întăritura mea eşti tu; pentru slava numelui tău călăuzeşte-mă şi poartă-mă de mână!

⁵Scoate-mă din laţul pe care ei întru ascuns mi l-au întins, căci tu eşti limanul meu de adăpost.

⁶În mâna ta încredinţez duhul meu, căci tu mă vei răscumpăra, Doamne Dumnezeule credincios.

⁷Tu urăşti pe cei ce se ţin de idolii deşerţi; ci eu am pus în Domnul nădejdea mea.

⁸Voi tresaltă şi mă voi veseli de milostivirea ta, căci tu ai luat aminte la obida mea şi zbuciumul sufletului meu l-ai cercetat,

⁹Şi nu m’ai lăsat prins în ghiara duşmanului meu, ci largă ai făcut calea sub picioarele mele.

¹⁰Milostiveşte-te de mine, Doamne, căci la strâmtorare sunt. Vestejitu-s’a de jale ochiul meu, sufletul şi trupul meu,

¹¹Şi viaţa mea se iroseşte în durere şi anii mei în suspine. Din pricina ticăloşiei mele puterea mea se dărăpănă şi oasele mele se macină.

¹²Din pricina tuturor vrăjmaşilor mei am ajuns de ocară, povară pentru vecini, pentru prieteni sperietoare; cei ce mă văd pe uliţă fug dinaintea mea.

¹³Uitat am fost ca unul care a murit şi s’a desprins din inimi; am ajuns ca un vas dogit.

¹⁴Căci aud şoaptele multora; spaimă de jur-împrejur! În sfatul pe care-l ţin împotriva mea, ei şi-au făcut planul să mă ucidă.

¹⁵Dar eu, Doamne, mi-am pus nădejdea în tine şi am zis deapururi: «Dumnezeul meu eşti tu!»

¹⁶În mâna ta sunt rosturile mele; izbăveşte-mă din mâna duşmanilor mei şi a celor ce mă prigonesc.

¹⁷Strălucească faţa ta peste robul tău; mântueşte-mă cu îndurarea ta!

¹⁸Doamne, să nu dau de ruşine, căci pe tine te-am chemat. Ruşineze-se cei nelegiuiţi, amuţească în Şeol!

¹⁹Amuţească buzele mincinoase, buzele care grăiesc cu îndrăzneală şi cu dispreţ împotriva celui drept!

²⁰Cât de mare este milostivirea ta, pe care ai iconomisit-o celor ce se tem de Dumnezeu şi, în faţa fiilor oamenilor, o vădeşti celor ce nădăjduesc întru tine!

²¹Tu îi acoperi, cu acoperământul feţei tale, împotriva vicleniei omeneşti şi îi ascunzi, ca în colibă, ocrotindu-i de gâlceava limbilor.

²²Slăvit să fie Domnul, căci, în chip minunat, arătatu-mi-a îndurarea sa; ca într’o cetate tare m’a pus la adăpost.

²³Pe când eu, în turburarea mea, ziceam: «Azvârlit sunt de dinaintea ochilor tăi!» – Tu însă ai auzit glasul tânguirii mele, când am strigat către tine.

²⁴Iubiţi pe Domnul, voi toţi cuvioşii lui! Căci Domnul păzeşte pe credincioşii săi, iar pe cei mândri îi pedepseşte aspru.

²⁵Îmbărbătaţi-vă şi întăriţi inima voastră, voi toţi care nădăjduiţi în Domnul!