Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 40 Bible Online

Psaltirea 40 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 40

¹Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David.

²În Domnul mi-am pus nădejdea mea şi el şi-a plecat urechea către mine şi strigătul meu l-a ascultat.

³Din groapa pieirii scosu-m’a, din noroi şi din tină, şi pe stâncă înaltă m’a ridicat şi paşii mei i-a întărit.

⁴În gura mea el a pus cântare nouă, Dumnezeului nostru laudă, ca să-l cunoască mulţi, să se teamă de el şi să nădăjduiască în Domnul.

⁵Fericit este omul care îşi pune nădejdea în Domnul şi sfatul celor semeţi nu-l cere, sfatul celor rătăciţi de minciună.

⁶Doamne Dumnezeul nostru, înmulţit-ai minunile tale şi punerile tale la cale pentru noi; nimeni nu poate să fie asemenea ţie. Aş vrea să le vestesc şi să le propoveduesc, dar ele sunt mai presus de orişice rostire.

⁷Nici jertfele de sânge nu-ţi plac, nici prinoasele, dar mi-ai dat urechi ascultătoare; n’ai cerut nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.

⁸Atunci am grăit: «Iată viu, cu sulul cărţii unde scrie despre mine:

⁹Pururea voit-am să fac voia ta, o, Dumnezeul meu, căci legea ta este în inima mea.»

¹⁰În adunările cele mari am vestit dreptatea ta, căci, Doamne, tu o ştii, n’am pus îngrădire împrejurul buzelor tale.

¹¹Niciodată n’am ascuns dreptatea, în inima mea, ci am propoveduit adevărul şi mântuirea ta şi n’am tăinuit, în obştea cea mare, bunătatea şi credincioşia ta.

¹²Să nu opreşti, Doamne, de la mine milostivirile tale, iar bunătatea şi credincioşia ta să mă ocrotească pururea;

¹³Căci suferinţe fără de număr m’au împresurat; ajunsu-m’au fărădelegile mele de nu pot să le mai rabd; mai mult decât părul capului meu s’au înmulţit şi îndrăzneala mea m’a părăsit.

¹⁴Mântueşte-mă, Doamne, cu bună vrerea ta, spre ajutorul meu grăbeşte-te!

¹⁵Ruşineze-se şi ajungă de ocară, într’o clipă, toţi cei ce caută să-mi ia viaţa mea; să dea îndărăt şi să-şi piardă cumpătul cei care voiesc nenorocirea mea!

¹⁶Să fie cuprinşi de spaimă şi de ruşine cei ce-mi zic: «aha, aha!»

¹⁷Să se veselească şi să tresalte de bucurie cei ce te caută pe tine, Doamne, şi cei ce iubesc mântuirea ta pururea să strige: «Mare este Domnul!»

¹⁸Ci eu sunt sărac şi sunt lipsit, însă Domnul îmi va purta de grijă. Ajutorul meu şi izbăvitorul meu eşti tu! Dumnezeul meu, nu zăbovi!