Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 44 Bible Online

Psaltirea 44 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 44

¹Starostelui cântăreţilor – un cuvânt de învăţătură al fiilor lui Core.

²Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au istorisit faptele pe care le-ai săvârşit în vremea lor, în vremea de demult.

³Cu mâna ta gonit-ai popoarele ca să-i sădeşti pe ei; ai spulberat păgânii, iar pe ei i-ai făcut să se întindă.

⁴Căci nu cu sabia lor au cucerit ei ţara, şi nici braţul lor nu le-a dat biruinţa, ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina feţei tale, căci tu i-ai fost iubit.

⁵Tu eşti împăratul meu, o, Dumnezeule; porunceşte izbăvirea lui Iacob!

⁶Cu ajutorul tău, dăm la pământ pe protivnicii noştri şi întru numele tău sfărâmăm pe cei ce se scoală împotriva noastră.

⁷Căci nu mă bizuesc în arcul meu şi sabia mea nu poate să mă scape.

⁸Ci tu ne faci biruitori asupra protivnicilor noştri şi scoţi de ocară pe cei ce ne urăsc.

⁹Cu tine, Doamne, ne lăudăm neîncetat şi numele tău îl proslăvim deapururea. – Sela.

¹⁰Ci acum ne-ai alungat şi pe noi şi ne-ai făcut de ruşine şi cu oştirile noastre n’ai mai fost alăturea;

¹¹Ne-ai lăsat să dăm înapoi din faţa vrăjmaşului şi cei ce ne urăsc au făcut pradă din noi;

¹²Ne faci ca pe nişte oi hotărîte spre tăiere şi ne risipeşti printre păgâni;

¹³Tu vinzi norodul tău pe un preţ de nimic şi cu preţul vânzării lui nu te faci mai bogat;

¹⁴Tu ne faci de ocară printre vecinii noştri, de râs şi de batjocură pentru cei dimprejurul nostru.

¹⁵Ne-ai făcut de poveste între neamuri; străinii clatină din cap când e vorba de noi.

¹⁶În toată vremea, ocara mea este înaintea mea şi ruşinea acoperă faţa mea,

¹⁷Din pricina celui ce mă defăima şi mă batjocoreşte, din pricina celui duşmănos şi dornic de răsbunare.

¹⁸Toate acestea au venit peste noi, măcar că noi nu te uităm şi legământul nostru cu tine nu-l lepădăm.

¹⁹Inima noastră nu dă înapoi şi paşii noştri nu calcă alăturea din cărarea ta,

²⁰Ca să ne năpusteşti în vizuinile şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii.

²¹De-am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre către vre-un dumnezeu strein,

²²Oare Dumnezeu n’ar fi dovedit aceasta, el care cunoaşte cele mai ascunse gânduri ale inimii?

²³Ci tocmai pentru tine suntem măcelăriţi în toate zilele şi suntem socotiţi ca nişte oi de zahana!

²⁴Deşteaptă-te! Pentru ce dormi tu, Doamne? Deşteaptă-te! Nu ne alunga de istov!

²⁵Pentru ce ascunzi faţa ta şi uiţi de dosădirea şi de asuprirea noastră!

²⁶Sufletul nostru e smerit până în ţărână şi trupul nostru se lipeşte de pământ.

²⁷Scoală-te, ajută-ne nouă şi, după mare mila ta, mântueşte-ne pe noi!