Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 69 Bible Online

Psaltirea 69 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 69

¹Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David, pe podobia «Crinii».

²Mântueşte-mă, Dumnezeule, căci apele mi-ajung până la gât,

³Mă scufund în mâl adânc şi n’am unde să-mi proptesc piciorul. Mă duc în vâltoarea apelor şi şuvoaiele trec peste capul meu.

⁴Sunt istovit de strigăt, gâtlejul meu aprins e ca de foc, ochii mei se sting aşteptând ajutor de la Dumnezeu.

⁵Cei ce mă urăsc fără cuvânt sunt mai mulţi decât părul capului meu; mulţime mare sunt cei ce vor să mă piardă, duşmanii mei din pricini mincinoase. Când n’am hrăpit, atunci a trebuit să dau înapoi!

⁶Dumnezeule, tu cunoşti nebunia mea şi păcatele mele nu-ţi sunt ascunse.

⁷Să nu se ruşineze din pricina mea cei ce nădăjduesc întru tine, Doamne Dumnezeule Savaot! Să nu dea de ocară, din pricina mea, o, Dumnezeule al lui Israil, cei ce te caută pe tine!

⁸Căci pentru tine sufăr batjocură şi ocara acopere faţa mea;

⁹Strein sunt pentru fraţii mei şi ca un necunoscut pentru feciorii maicii mele.

¹⁰Căci râvna casei tale m’a mâncat şi ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea.

¹¹Când am plâns şi am postit, atunci mi-am găsit ocară;

¹²Când am pus pe mine sac de pocăinţă, am ajuns pentru ei de poveste.

¹³Sunt de râsul celor ce stau la poarta cetăţii şi beţivii îmi scornesc cântece de ocară.

¹⁴Dar eu mă rog ţie, Doamne, la vreme prielnică; după mare mila ta, auzi-mă, Dumnezeule, întru credincioşia mântuirii tale!

¹⁵Scoate-mă din noroi, ca să nu mă scufund şi scăpat să fiu de cei ce mă urăsc, şi din vâltoarea apelor,

¹⁶Ca să nu mă covârşească puhoiul apelor şi să nu mă înghită adâncul şi abisul să nu-şi deschidă gura peste mine!

¹⁷Auzi-mă, Doamne, căci prea bună este mila ta; după mulţimea îndurărilor tale, întoarce-te spre mine,

¹⁸Şi nu ascunde faţa ta de robul tău, căci la grea cumpănă mă aflu; grăbeşte-te şi auzi-mă!

¹⁹Fii aproape de sufletul meu şi-l mântueşte; în pofida vrăjmaşilor mei, slobozeşte-mă!

²⁰Tu ştii ocara mea şi ruşinea mea şi batjocura mea: în faţa ta stau toţi asupritorii mei.

²¹Ocara a zdrobit inima mea şi sunt bolnav de moarte; nădăjduit-am milă, dar în zădar, şi mângâietori, dar n’am găsit.

²²Dimpotrivă, pus-au fiere în mâncarea mea şi ca să-mi astâmpăr setea m’au adăpat cu oţet.

²³Facă-se masa lor înaintea lor o cursă şi tihna lor un laţ!

²⁴Întunece-se ochii lor să nu mai vază, şi coapsele lor necontenit să tremure!

²⁵Varsă peste ei necazul tău şi văpaia mâniei tale să-i ajungă!

²⁶Pustiască-se sălaşul lor şi în corturile lor să n’aibă cine să locuiască,

²⁷Fiindcă prigonesc pe cel pe care tu l-ai bătut şi durerile celor răniţi de tine le sporesc.

²⁸Adaugă fărădelegi la fărădelegile lor, ca să nu se poată îndreptăţi înaintea ta.

²⁹Şterşi să fie din cartea vieţii şi laolaltă cu cei drepţi să nu fie înscrişi!

³⁰Iar eu sunt sărac şi plin de suferinţă; mântuirea ta, Dumnezeule, să mă ocrotească.

³¹Atunci voi lăuda numele lui Dumnezeu întru cântări şi-l voi preamări cu mulţumită.

³²Iar aceasta îi va fi Domnului mai plăcut decât un taur tânăr cu coarne şi cu copita despicată.

³³Vedea-vor săracii şi se vor bucura, iar vouă celor ce căutaţi pe Dumnezeu, vie să vă fie inima,

³⁴Căci Domnul ascultă pe dosădiţi, iar la robii săi nu caută cu dispreţ.

³⁵Preamărească-l pe el cerul şi pământul, mările şi tot ce se mişcă într’nsele!

³⁶Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; şi se vor sălăşlui în ele şi le vor stăpâni.

³⁷Şi neamul slujitorilor lui moşteni-le-va şi cei ce iubesc numele lui vor locui acolo.