Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 71 Bible Online

Psaltirea 71 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 71

¹La tine, Doamne, caut scăparea mea, să nu fiu ruşinat în veac!

²Întru dreptatea ta mântueşte-mă şi fă-mă slobod, pleacă spre mine urechea ta şi mă izbăveşte!

³Fii pentru mine stâncă de scăpare, unde să mă adăpostesc deapururi! Tu ai poruncit ca să fiu mântuit, căci tu eşti stânca mea şi cetatea mea cea tare.

⁴Dumnezeule, scapă-mă din mâna omului nelegiuit şi din ghiara omului nedrept şi silnic

⁵Căci tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule, temeiul încrederii mele, din tinereţele mele.

⁶Pe tine m’am bizuit din pântecele mamei mele; din sânul maicii mele tu eşti izbăvitorul meu şi cu tine m’am mândrit deapururi.

⁷Ca o sperietoare sunt pentru mulţi, dar tu eşti cetatea-mi de scăpare cea întărită.

⁸Să se umple gura mea de lauda ta, toată ziua de slăvirea ta!

⁹Nu mă lepăda în vremea bătrâneţelor mele, şi când puterea mea slăbeşte nu mă părăsi!

¹⁰Căci vrăjmaşii mei vorbesc despre mine şi cei ce pândesc viaţa mea se sfătuesc laolaltă,

¹¹Şi spun: «Dumnezeu l-a năpustit! Urmăriţi-l şi-l prindeţi, fiindcă nimeni nu poate să-l mântuiască!»

¹²Nu te depărta de mine, Dumnezeule, grăbeşte-te spre ajutorul meu!

¹³Facă-se de ocară şi piară prigonitorii vieţii mele; acoperiţi să fie de ruşine şi de batjocură cei ce se sârguesc spre nenorocirea mea!

¹⁴Ci eu pururea voi nădăjdui şi voi spori iar şi iar toate laudele tale.

¹⁵Gura mea grăieşte cu deamăruntul faptele dreptăţii tale, toată ziua mântuirea ta, căci ele sunt fără de număr.

¹⁶Când ajung la faptele tale cele mari, Doamne Dumnezeule, pomenesc cu slavă în deosebi dreptatea ta!

¹⁷Dumnezeule, tu mi-ai dat învăţătură din tinereţele mele, şi sunt crainicul minunilor tale până acum!

¹⁸Ci încă şi în vârsta înaintată şi la adâncile mele bătrâneţe, nu mă părăsi, Dumnezeule, ca să vestesc puterea braţului tău neamului de faţă şi tuturor celor ce vor să vie faptele tale cele uriaşe.

¹⁹Dreptatea ta, o, Dumnezeule, ajunge până în naltul cerului. Tu care ai făcut lucruri minunate, Dumnezeule, cine este la fel cu tine?

²⁰Tu care ne-ai lăsat să îndurăm multe şi crâncene strâmtorări, fă-ne iar ca să fim vii, şi din adâncurile zbuciumate ale pământului ridică-ne deasupra!

²¹Înmulţeşte mărirea mea şi iarăşi mă mângâie.

²²Şi eu voi lăuda în cântece de alăută credincioşia ta, o, Dumnezeul meu; te voi proslăvi în sunete de harfă, o, sfântul lui Israil!

²³Bucura-se-vor foarte buzele mele, când te voi preamări cu cântări din organe şi sufletul meu pe care l-ai mântuit;

²⁴Şi limba mea, ziua întreagă, va vesti cu laude dreptatea ta, căci au fost ruşinaţi şi au ieşit de ocară cei ce se străduiau să-mi facă rău.