Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 73 Bible Online

Psaltirea 73 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 73

¹Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat bun este Dumnezeu către cel drept şi către cei cu inima curată.

²Dar eu era cât pe aci să mă poticnesc, puţin a lipsit ca paşii mei să nu alunece.

³Căci râvneam la cei trufaşi şi jinduiam la bună starea celor fără de lege:

⁴Că ei nu au parte de dureri; sănătos şi hrănit bine este trupul lor;

⁵La suferinţele hărăzite omului ei nu sunt devălmaşi şi loviţi ca ceilalţi oameni ei nu sunt.

⁶Pentru aceea semeţia e la ei ca un colan la gât şi silnicia lor îi înveşmânta ca o haină.

⁷De grăsime ochii le ies din cap şi plăsmuirile cugetului lor întrec orice măsură.

⁸Toate le iau în râs, vorbesc tot ce este rău şi silnic şi se rostesc de sus;

⁹Gura lor şi-au proptit-o în cer, iar limba lor mătură pământul.

¹⁰Drept aceea poporul meu se ia după ei şi, îmbătându-se de apă multă,

¹¹Zice: «Cum o să cunoască toate Dumnezeu şi Cel Prea înalt ce ştiinţă să aibă?»

¹²Iată, astfel sunt cei fără de lege, ei trăiesc veşnic fără grijă şi-şi înmulţesc avutul.

¹³Atunci, zadarnic am păstrat inima mea curată şi am spălat mâinile mele în nevinovăţie;

¹⁴În fiecare zi sunt lovit şi pedepsit sunt în toată dimineaţa.

¹⁵Dacă aş fi zis: «Voi vorbi şi eu ca ei», m’aş fi purtat ca un lepădat de lege faţă de feciorii neamului tău!

¹⁶Dar pe când îmi trudeam mintea ca să pricep acestea, lucrul îmi păru povară strivitoare,

¹⁷Până ce am pătruns în sfintele lui Dumnezeu locaşuri şi am ajuns să înţeleg sfârşitul celor răi.

¹⁸Într’adevăr, tu i-ai aşezat pe loc alunecos şi-i împingi la prăpăd.

¹⁹Cum au ajuns paragină într’o clipă! Au pierit, s’au sfârşit cu sfârşit năpraznic!

²⁰Ca un vis în faptul deşteptării, tot astfel, Doamne, la deşteptarea ta, alunga-vei cu dispreţ înfăţişarea lor.

²¹Când inima mea se amăra şi rărunchii mei erau străpunşi de durere,

²²Nerod eram atunci şi nepriceput eram, ca un dobitoc eram în faţa ta.

²³Ci eu sunt neîncetat cu tine; tu m’ai apucat de mâna mea cea dreaptă,

²⁴Călăuzeşte-mă cu sfatul tău şi la urmă primeşte-mă cu cinste.

²⁵Căci pe cine am eu în ceruri? Şi o dată ce sunt cu tine, nu mai doresc nimic pe pământ.

²⁶Când trupul meu se va risipi şi inima mea se va opri, Dumnezeu rămâne, în vecii vecilor, stânca inimii mele şi partea mea.

²⁷Căci, iată, cei ce se depărtează de tine vor pieri; tu dai pierzării pe toţi cei ce rup legământul cu tine.

²⁸Iar pentru mine, să fiu de Dumnezeu aproape e fericirea mea. În Domnul Dumnezeu mi-am pus nădejdea mea, ca să povestesc toate întocmirile sale.