Read Biblia Regele Carol II, 1939 Psaltirea 89 Bible Online

Psaltirea 89 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Psaltirea 89

¹Un cuvânt de învăţătură al lui Etam Ezrahitul.

²Cânta-voi pururea milostivirile Domnului, în neam şi în neam gura mea va vesti credincioşia ta.

³Căci tu ai zis: «Bunătatea mea este zidire veşnică, credincioşia mea neclintită este ca şi cerurile.

⁴Eu am făcut legământ cu alesul meu şi m’am jurat lui David sluga mea:

⁵«Întări-voi seminţia ta în veac de veac şi scaunul tău îl voi clădi din neam în neam». – Sela.

⁶Cerurile preamăresc minunile tale, Doamne, şi credincioşia ta e lăudată în adunarea celor sfinţi.

⁷Căci cine, sus în ceruri, poate să stea alăturea de Domnul şi cine este asemenea cu el între Cei Prea înalţi?

⁸Dumnezeul cel puternic temut e foarte în sfatul cel mare al sfinţilor şi înfricoşat este el pentru toţi cei ce stau în preajma lui.

⁹Doamne Dumnezeule Savaot, cine este asemenea cu tine? Puternic eşti tu, Doamne, şi credincioşia ta te înconjoară.

¹⁰Tu stăpâneşti trufia mării; când valurile ei se zbuciumă tu le domoleşti!

¹¹Tu ai sfărâmat pe Rahab, ca pe un rănit de moarte; cu braţul tău puternic împrăştiat-ai pe vrăjmaşii tăi.

¹²Ale tale sunt cerurile, numai al tău pământul, lumea şi toate cele cuprinse într’însa – tu le-ai întemeiat;

¹³Tu ai făcut Miază-noaptea şi Miază-ziua; Taborul şi Hermonul întru numele tău se veselesc.

¹⁴Braţul tău este atotputernic; mâna ta este tare şi dreapta ta prea înaltă.

¹⁵Dreptatea şi dreapta judecată sunt temelia tronului tău; mila şi adevărul merg înaintea feţei tale.

¹⁶Fericit este poporul care ştie să te preamărească; el va umbla în lumina feţei tale, Doamne!

¹⁷Întru numele tău pururea se vor bucura şi întru dreptatea ta sus avea-vor inimile.

¹⁸Căci tu eşti strălucirea slavei lui şi prin bună vrerea ta tu înalţi cornul nostru,

¹⁹Căci Domnul este scutul nostru şi sfântul lui Israil, împăratul nostru.

²⁰Odinioară tu ai grăit în vedenie cuvioşilor tăi şi ai zis: «Dat-am ajutorul meu unui viteaz, ridicat-am pe un tânăr din popor;

²¹Aflat-am pe David, robul meu; cu untdelemnul meu cel sfânt l-am uns pe el,

²²Pe el îl va sprijini mâna mea şi braţul meu îl va întări.

²³Nici un duşman nu va putea să-l ia fără de veste şi nici un nelegiuit nu va putea să-l asuprească.

²⁴Voi zdrobi pe apăsătorii lui, sub ochii lui, şi pe cei ce-l urăsc îi voi lovi.

²⁵Ci credincioşia mea şi îndurarea mea vor fi cu el şi puterea lui va creşte prin numele meu;

²⁶Şi marea pune-o-voi sub mâna lui şi fluviile sub dreapta lui.

²⁷EI îmi va grăi: «Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!»

²⁸Iar eu îl voi face Cel-dintâi-născut, cel mai mare dintre împăraţii pământului;

²⁹Deapururi îi voi păstra îndurarea mea şi legământul meu cu el va fi nestrămutat.

³⁰Voi face să dureze în veacuri neamul său şi scaunul său cât va fi cerul.

³¹Dacă fiii lor vor părăsi legea şi nu vor umbla după rânduielile mele,

³²Dacă vor pângări hotărîrile mele şi poruncile mele nu le vor păzi,

³³Atunci voi pedepsi cu varga necredinţa lor şi cu bătăi nelegiuirea lor.

³⁴Dar nu-i voi lipsi de mila mea şi nu voi da de minciună credincioşia mea;

³⁵Nu voi călca legământul meu şi cuvintele ieşite din gura mea nu le voi schimba.

³⁶Un lucru am jurat întru sfinţenia mea: – Aş putea oare să mint pe David? –

³⁷Seminţia lui va dăinui pururea şi scaunul lui înaintea mea cât soarele;

³⁸Cât luna, care ţine în veac de veac, şi rămâne în ceruri martor nestrămutat.» – Sela.

³⁹Totuşi tu ai aruncat şi ai dispreţuit şi te-ai aprins de mame împotriva unsului tău;

⁴⁰Tu ai călcat legământul făcut cu sluga ta şi ai pângărit diadema lui zvârlind-o la pământ;

⁴¹Tu ai făcut spărturi în zidurile lui şi cetăţile lui întărite le-ai prefăcut în paragină.

⁴²Toţi cei ce trec pe cale îl jefuesc; ajuns-a de ocară pentru toţi vecinii lui.

⁴³Înălţat-ai dreapta asupritorilor lui şi pe toţi vrăjmaşii lui i-ai bucurat;

⁴⁴Tu ai teşit ascuţişul săbiei lui şi în lupte nu l-ai sprijinit;

⁴⁵Tu l-ai despoiat de slava lui şi scaunul lui l-ai doborît la pământ;

⁴⁶Tu ai scurtat zilele tinereţii lui şi l-ai acoperit de ocară. – Sela.

⁴⁷Până când, Doamne, te vei tot ascunde şi mânia ta va arde ca focul?

⁴⁸Adu-ţi aminte de scurtimea vieţii mele şi spre ce deşertăciune zidit-ai tu pe oameni?

⁴⁹Este oare vre-un om care să trăiască şi să nu vază moartea, vre-un om care ar putea să scape sufletul său din mâna Şeolului? – Sela.

⁵⁰Unde sunt, Doamne, milele tale cele de odinioară, pe care întru credincioşia ta jurat-ai să le dai lui David?

⁵¹Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara slugilor tale, adu-ţi aminte că eu port, în sânul meu, batjocura multor neamuri,

⁵²Şi că vrăjmaşii mei mă fac de râs, Doamne, şi îşi bat joc de urmele unsului tău!

⁵³Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin şi Amin!