Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 1 Bible Online

Proverbe 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 1

¹Proverbele lui Solomon, fiul lui David,

²Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a înfrânării,

³Pentru dobândirea stăpânirii de sine, vieţuirea întru dreptate, neprihănire şi cinste,

⁴Pentru a prilejui celor cu inimă bună o judecată isteaţă, omului tânăr ştiinţă şi bună chibzuinţă.

⁵Să ia aminte cel înţelept ca să-şi sporească ştiinţa, şi cel priceput să dobândească iscusinţa de a se purta,

⁶Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci şi tâlcuirea lor nepătrunsă!

⁷Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. Cei fără minte dispreţuesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.

⁸Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu dispreţui poveţele maicii tale,

⁹Căci ele împodobesc ca o cunună de preţ capul tău şi sunt ca o salbă împrejurul gâtului tău.

¹⁰Fiul meu! Dacă păcătoşii voiesc să te ademenească, nu te învoi.

¹¹Dacă îţi spun: «Vino cu noi! Să ne punem la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,

¹²Să-i înghiţim de vii cu totul ca Şeolul, asemenea celor ce se pogoară în mormânt;

¹³Să punem stăpânire pe tot soiul de scumpeturi, să umplem de pradă casele noastre!

¹⁴Fii părtaş în obştia noastră, o singură pungă avea-vom noi toţi!»,

¹⁵Fiul meu! Nu te întovărăşi cu ei pe cale, ci fereşte piciorul tău din cărarea lor,

¹⁶Fiindcă picioarele lor aleargă numai spre rău, iar ei zoresc să verse sânge.

¹⁷Zadarnic întinzi curse în văzul păsărilor!

¹⁸Ei uneltesc împotriva vieţii lor şi, ca să întindă curse celor nevinovaţi, ei stau la pândă!

¹⁹Aceasta este soarta celor ce umblă după câştig nedrept! Cei ce se sârguesc după ei îşi pierd viaţa!

²⁰Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în pieţe îşi ridică glasul său.

²¹Ea propovedueşte la răspântiile zgomotoase şi înaintea porţilor cetăţii îşi spune păsul:

²²«Până când, voi nepricepuţilor, iubiţi prostia, şi vouă, batjocoritorilor, vă place batjocura, şi, voi nebunilor, urîţi ştiinţa?

²³Luaţi aminte iarăşi la certarea mea! Iată, eu voi vărsa peste voi duhul meu şi vă voi da de ştire graiurile mele.

²⁴Din pricină că eu propoveduesc, dar voi staţi nepăsători, întind mâna mea şi nimeni nu vrea să ia aminte,

²⁵Ba chiar vă faceţi că nu ştiţi de toate sfaturile mele, şi certarea mea nici n’o băgaţi în seamă,

²⁶Bate-mi-voi joc atunci de nenorocirea voastră şi voi râde de voi când vă va cuprinde groaza.

²⁷Când groaza se va năpusti peste voi ca vijelia şi când prăpădul se va abate peste voi ca o furtună, când se va prăvăli peste voi strâmtorarea şi zbuciumul.

²⁸Atunci mă vor chema, dar eu nu le voi răspunde, mă vor căuta şi nu mă vor afla.

²⁹Pentru cuvântul că au urît ştiinţa şi frica de Dumnezeu au dispreţuit-o,

³⁰Şi n’au luat aminte la sfaturile mele şi certarea mea au hulit-o,

³¹Să mănânce din rodul rătăcirii lor şi de sfaturile lor să se sature!

³²Căci rătăcirea omoară pe cei proşti şi fără-de-grija pierde pe cei fără minte.

³³Ci numai cel ce mă ascultă va fi fără de grijă şi va trăi liniştit, fără să se teamă de vre-o urgie.»