Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 12 Bible Online

Proverbe 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 12

¹Cel ce iubeşte certarea iubeşte ştiinţa, iar cel ce urăşte mustrarea este nebun.

²Omul bun dobândeşte har de la Domnul, iar cel viclean capătă osândă de la Domnul.

³Nimeni nu dăinueşte prin ticăloşie, ci numai rădăcina celor drepţi dăinueşte.

⁴Femeia virtuoasă este cununa bărbatului ei, iar femeia necinstită este ca un car care îi roade oasele.

⁵Năzuinţa celor drepţi ţinteşte la dreptate, sârguinţa celor ticăloşi la înşelăciune.

⁶Cuvintele celor nelegiuiţi primejduesc viaţa oamenilor, iar gura celor drepţi îi scapă din primejdie.

⁷Cei fără de lege pier într’o clipă, iar neamul celor drepţi dăinueşte mereu.

⁸Fiecare este preţuit după isteţimea lui, iar cel zăpăcit rămâne de ocară.

⁹Mai mult preţueşte un om smerit, dar harnic, decât unul mândru, dar lipsit de pâine.

¹⁰Cel drept cunoaşte puterea vieţii sale, însă inima celor fără de lege este fără îndurare.

¹¹Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce vânează năluci duce lipsă.

¹²Cetatea celor răi se prăbuşeşte, pe când rădăcina celor drepţi stă neclintită.

¹³Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul prin dreptatea lui scapă din strâmtorare.

¹⁴Omul se satură din rodul graiurilor sale şi lucrul mâinilor sale se răsfrânge asupra lui.

¹⁵Cel nebun crede că drumul lui este drept, iar cel înţelept ascultă de sfat.

¹⁶Nebunul îşi dă pe faţă arama, iar cel cumpănit rabdă mustrarea.

¹⁷Omul credincios spune adevărul, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.

¹⁸Vorba celui nesăbuit este ca împunsăturile de sabie, iar limba celor înţelepţi ca o buruiană lecuitoare.

¹⁹Omul cu buze care rostesc adevărul dăinueşte mereu, iar cel cu buze mincinoase dăinueşte o clipă.

²⁰Înşelăciunea este în inima celor ce urzesc rele, iar bucuria în inima celor ce dau sfaturi de pace.

²¹Nici o nenorocire nu dă peste cel drept, pe când cei nelegiuiţi sunt copleşiţi de nevoi.

²²Domnul urgiseşte buzele cele grăitoare de minciună şi-şi descopere bunăvrerea lui spre cei cinstiţi.

²³Omul socotit îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni dă pe faţă nebunia.

²⁴Mâna celor silitori este stăpână, iar cea lăsătoare este birnică.

²⁵Supărarea doboară pe om, iar cuvântul bun îl înveseleşte.

²⁶Dreptul călăuzeşte pe prietenul său, iar calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.

²⁷Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru omul silitor este munca.

²⁸Pe calea dreptăţii se află viaţa, iar calea nebuniei duce la moarte.