Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 16 Bible Online

Proverbe 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 16

¹Omul poate să chibzuiască în inima lui, însă răspunsul pe care îl dă limba vine de la Domnul.

²Toate căile omului sunt neprihănite în ochii lui, însă Domnul este cel ce ispiteşte inimile.

³Descopere Domnului ţelurile tale şi atunci izbutesc planurile tale.

⁴Pe toate le-a făcut Domnul cu ţelul lor, chiar şi pe cel nelegiuit pentru ziua nenorocirii.

⁵Toată inima trufaşă este grozăvie înaintea Domnului; aveţi răbdare, că nu rămâne nepedepsită.

⁶Cu adevărată iubire se ispăşeşte păcatul şi cu frica lui Dumnezeu se ocoleşte răul.

⁷Când Domnului îi place purtarea omului, îl împacă chiar şi cu duşmanii lui.

⁸Mai degrabă puţină avere agonisită cu dreptate, decât agoniseală multă şi cu strâmbătate.

⁹Inima omului chibzueşte calea pe care să meargă, însă numai Domnul călăuzeşte paşii lui.

¹⁰Sentinţe divine ies din gura împăratului, de aceea, la darea lor, gura lui nu dă greş.

¹¹Cântarul şi tereziile sunt lucrul Domnului, toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea lui.

¹²Făptuirea fărădelegii este grozăvie pentru împăraţi, fiindcă numai prin dreptate se întăreşte tronul.

¹³Buzele grăitoare de lucruri drepte sunt plăcute împăratului, de aceea el iubeşte pe cel ce spune drept.

¹⁴Urgia împăratului este la fel cu vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte.

¹⁵Seninătatea feţei împăratului dă viaţă şi harul lui este ca ploaia cea târzie.

¹⁶Agonisirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, şi câştigarea priceperii mai de preţ decât argintul.

¹⁷Calea celor drepţi ocoleşte răul, ci numai acela care se uită pe unde merge îşi cruţă viaţa.

¹⁸Înaintea prăbuşirii merge trufia, şi semeţia înaintea căderii.

¹⁹Mai bine să fii smerit cu cei sărmani, decât să împărţi pradă cu cei trufaşi.

²⁰Cel care ia aminte la poruncile Domnului, află fericirea; fericit este însă omul care nădăjdueşte în Domnul.

²¹Omul înţelept este mereu cuminte: dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui sporeşte ştiinţa.

²²Înţelepciunea este izvor de viaţă pentru cel care o are, iar dojana pentru cel nebun e nebunia.

²³Inima celui înţelept pune înţelepciune în gura lui şi pe buzele lui sporeşte învăţătura.

²⁴Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulci pentru suflet şi lecuitoare pentru trup.

²⁵Este câte o cale care i se pare omului dreaptă, iar la capătul ei este prăpastia morţii.

²⁶Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.

²⁷Ticălosul prilejueşte nenorocirea şi pe buzele lui este văpaie.

²⁸Omul zavistios deslănţueşte cearta şi hulitorul desparte pe prieteni.

²⁹Omul aprig caută să înşele pe prietenul său şi să-l îndrepte pe o cale rea.

³⁰Cel care închide din ochi urzeşte viclenii, cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul.

³¹Bătrâneţea este o cunună de cinste, ea se află dacă mergi pe calea dreptăţii.

³²Omul domol la mânie e mai cu vază decât un viteaz, şi cel ce-şi înfrânează duhul este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi.

³³Sorţii se aruncă în poala hainei, însă hotărîrea toată vine de la Domnul.