Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 17 Bible Online

Proverbe 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 17

¹Mai bună este o bucată de pâine uscată şi în pace, decât o casă plină de jertfe, dar cu vrajbă.

²Un slujitor înţelept e mai presus decât un fecior aducător de ocară, acela împarte moştenirea deavalma cu fraţii.

³Argintul se lămureşte în topitoare şi aurul în cuptor, iar cel ce ispiteşte inimile este Domnul.

⁴Numai un făcător de rele ia aminte la buzele viclene şi numai un viclean pleacă urechea la limba cea rea.

⁵Cel ce-şi bate joc de sărac defăima pe ziditorul lui, şi cel ce se bucură de o nenorocire nu rămâne nepedepsit.

⁶Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar podoaba copiilor sunt părinţii lor.

⁷Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele din inimă, cu atât mai mult unui boier cuvintele mincinoase.

⁸Mituirea este ca un talisman în ochii celui care o dă, căci oriunde se întoarce totul îi merge în plin.

⁹Cel care ţine la prietenie tăinueşte păcatul, iar cel care îl scoate la iveală depărtează de la sine pe prietenul său.

¹⁰Cearta înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe omul nebun.

¹¹Omul rău aţâţă răzvrătirea, pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.

¹²Mai degrabă să dai ochii cu o ursoaică lipsită de puii ei, decât cu un nebun când îl apucă nebunia!

¹³Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine, nu vede depărtându-se nenorocirea din casa lui.

¹⁴Cearta porneşte cu aruncarea de cuvinte, dar înainte ca să se aprindă cearta dă-te laoparte.

¹⁵Cel care achită pe vinovat şi cel care osândeşte pe cel drept, amândoi sunt grozăvie înaintea Domnului.

¹⁶Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Să cumpere înţelepciune? Dar la asta nu se pricepe!

¹⁷Prietenul adevărat este plin de iubire în orişice vreme, iar în nenorocire el este ca un frate.

¹⁸Om nepriceput este cel care dă mâna şi se pune chezaş pentru aproapele lui.

¹⁹Cine iubeşte păcatul iubeşte cearta şi cel ce deschide în lături uşa gurii sale caută prăbuşirea.

²⁰Omul cu inimă vicleană nu află fericirea şi cel cu limbă şireată dă peste necaz.

²¹Cel ce naşte un nebun are mare mâhnire, căci părintele nu are bucurie de un fecior sărit din minte.

²²Inima veselă înrâureşte în bine trupul, iar duhul posomorit usucă oasele.

²³Nelegiuitul primeşte mită pe ascuns, ca să înfrângă căile dreptăţii.

²⁴Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.

²⁵Feciorul nebun este necaz pentru tatăl său şi amărăciune pentru maica lui care l-a născut.

²⁶Rău este să pui la gloabă pe omul nevinovat, iar să loveşti pe cei nevinovaţi este cu totul ciudat.

²⁷Cel ce-şi stăpâneşte vorba este om cuminte, şi cel ce-şi ţine cumpătul este om priceput.

²⁸Chiar şi nebunul când tace trece drept înţelept şi când închide gura ca un om cuminte.