Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 19 Bible Online

Proverbe 19 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 19

¹Mai de preţ este săracul care umblă întru neprihănirea lui decât omul bogat care umblă pe căi întortochiate.

²Şi nechibzuinţa este un rău, dar graba strică treaba.

³Omul prin nebunia lui îşi strică rostul, şi inima lui se întărâtă împotriva Domnului.

⁴Bogăţia sporeşte prietenii, iar săracul se desparte chiar şi de prietenul său.

⁵Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate nu scapă.

⁶Mulţi măgulesc pe cel de neam şi toţi se împrietenesc cu cel darnic

⁷Toţi fraţii celui sărac îl urăsc, cu atât mai vârtos prietenii se depărtează de el. El îi îmbie cu vorbe, dar ei nu răspund.

⁸Cel ce agoniseşte înţelepciune se iubeşte pe sineşi, iar cel ce este om cu-minte dobândeşte fericirea.

⁹Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune lucruri neadevărate se prăpădeşte.

¹⁰Nu-i stă bine nebunului să aibă viaţă tihnită şi nici robului să fie stăpân peste principi.

¹¹Cuminţenia omului este să fie domol la mânie, iar virtutea lui: să ierte greşalele.

¹²Furia împăratului este ca răcnetul unui leu, iar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.

¹³Feciorul nebun este năpastă pentru părintele său şi certurile unei femei un jghiab care curge într’una.

¹⁴Casa şi averea sunt moştenire de la părinţi, iar femeia înţeleaptă este un dar de la Domnul.

¹⁵Lenea cufundă pe om în toropeală şi sufletul trândav pătimeşte de foame.

¹⁶Cel ce păzeşte poruncile îşi păstrează viaţa, iar cel ce dispreţueşte poveţele piere.

¹⁷Cel care are milă de sărman împrumută pe Domnul, care îi va răsplăti fapta lui cea bună.

¹⁸Pedepseşte pe feciorul tău cât mai este nădejde de îndreptare, dar nu ajunge până acolo ca să-l omori.

¹⁹Cel ce se mânie afară din cale să plătească gloabă, căci dacă îl cruţi o dată, trebue s’o iei de la capăt.

²⁰Ascultă sfatul şi primeşte povaţa, ca să fii înţelept în viaţa ta.

²¹Multe planuri sunt în inima omului, ci numai planul Domnului se adevereşte.

²²Adevărata bogăţie a omului este mărinimia lui; mai de preţ este un sărac decât un om mincinos.

²³Frica de Dumnezeu este izvor de viaţă: tihniţi să petrecem noaptea fără să fim loviţi de vre-o nenorocire.

²⁴Leneşul întinde mâna în blid, dar n’are putere s’o ducă la gură.

²⁵Loveşte pe batjocoritor, şi cel fără minte se face înţelept; mustră pe cel înţelept, el se va cuminţi şi mai mult.

²⁶Cel ce se poartă rău cu tată-său şi goneşte din casă pe mamă-sa, acela-i fecior aducător de ocară şi de ruşine.

²⁷Fiul meu! Dacă nu mai vrei să asculţi de învăţătură, te îndepărtezi de îndreptările înţelepciunii.

²⁸Martorul de nimic îşi râde de dreptate şi gura celor fără de lege împroaşcă răutatea,

²⁹Toiegele sunt pentru batjocoritori şi bătăile pentru spinarea celor nebuni.