Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 25 Bible Online

Proverbe 25 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 25

¹Şi acestea sunt proverbele lui Solomon, pe care le-au strâns oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda.

²Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea împăraţilor este să le scoată la lumină.

³Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima împăraţilor.

⁴Dacă se curăţă argintul de zgură, turnătorul izbuteşte să facă un lucru de preţ.

⁵Dacă cel fără de lege este dat laoparte de lângă împărat, şi tronul lui se întăreşte prin dreptate.

⁶Nu te îndesa în faţa împăratului şi nu sta în locul hotărît pentru cei mari,

⁷Fiindcă mai bine este să te îmbie: «Sue-te aici!» decât să te umilească în faţa unui boier. Nu te sili să dai pe faţă ceea ce ai văzut cu ochii tăi,

⁸Căci la sfârşit ce vei face când aproapele tău te va da de ruşine?

⁹Ceartă-te cu aproapele tău, dar n’o da altuia pe faţă,

¹⁰Ca nu cumva cine o aude să te defaime şi ponegrirea ta să nu se mai curme.

¹¹Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.

¹²Inel de aur şi podoabe de aur curat sunt povăţuitorii înţelepţi la urechea celui care vrea să asculte.

¹³Precum este răcoreala zăpezii în zăduful secerişului, aşa este solul credincios pentru stăpânul său; el înviorează sufletnl stăpânului.

¹⁴Precum sunt norii şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se făleşte cu dărnicia lui, fără să dea ceva.

¹⁵Cu răbdare se înduplecă omul mânios şi limba dulce înmoaie oasele.

¹⁶Dacă găseşti miere, mănâncă numai cât îţi trebue, ca nu cumva să te saturi şi s’o verşi.

¹⁷Calcă rar în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.

¹⁸Ciocan şi sabie şi săgeată ascuţită este omul care mărturiseşte strâmb împotriva aproapelui său.

¹⁹Dinte rău şi picior şovăitor sunt nădejdea celui fără de credinţă în vreme de nevoie.

²⁰Ceea ce simţi când te dezbraci de haină pe vreme friguroasă sau că torni oţet peste nitru, tot aşa simte cântecul inima mâhnită.

²¹De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine, dacă însetează, dă-i apă să bea,

²²Fiindcă aşa grămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie.

²³Vântul de la miază-noapte aduce ploaie, şi limba hulitoare feţe mâhnite.

²⁴Mai bine să ai sălaş într’un colţ pe acoperiş, decât să trăieşti la un loc cu o femeie certăreaţă.

²⁵Precum este apa rece pentru sufletul însetat, aşa este vestea cea bună dintr’o ţară îndepărtată.

²⁶Izvor tulbure şi fântână stricată este omul drept care îşi pierde cumpătul în faţa celui fără de lege.

²⁷Nu este sănătos să mănânci prea multă miere, de aceea iconomiseşte cuvintele de laudă.

²⁸Omul care nu are stăpânire de sine este ca o cetate cu ziduri dărâmate.