Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 30 Bible Online

Proverbe 30 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 30

¹Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache Masaitul. Acest om a grăit: «M’am trudit, Dumnezeule, m’am strădănuit şi am rămas fără de vlagă!

²Căci sunt mai prost decât un om şi n’am minte de om.

³Dar Dumnezeu m’a învăţat înţelepciunea şi ştiinţa celor sfinţi am dobândit-o.

⁴Cine s’a suit în ceruri şi s’a pogorît iarăşi? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în poala hainei lui?

⁵Orişicare cuvânt al lui Dumnezeu este lămurit şi el este scut pentru cei ce nădăjduesc într’însul.

⁶Nu adăoga nimic la cuvintele lui, ca să nu te certe şi să fii găsit cu minciuna.

⁷Două lucruri cer de la tine şi nu mă respinge înainte ca să fi murit.

⁸Viclenia şi minciuna îndepărtează-le de la mine, sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi să mănânc atâta pâine de cât am nevoie,

⁹Ca nu cumva după ce mă voi sătura să mă lepăd de tine şi să zic: «Cine este Domnul?» Ca nu cumva după ce voi sărăci să mă apuc de furat şi să iau în deşert numele Dumnezeului meu.

¹⁰Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să ceri iertare.

¹¹Un neam de oameni blestemă pe tatăl lor şi nu binecuvîntează pe mama lor,

¹²Un neam căruia i se pare că e fără de prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de spurcăciunea lui,

¹³Un neam… O! cât sunt de trufaşi ochii lui şi genele-i cât sunt de îngâmfate!

¹⁴Un neam ai cărui dinţi sunt săbii şi ale cărui măsele sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani din ţară şi pe cei săraci dintre oameni!

¹⁵Lipitoarea are două fete care zic: «Dă-mi, dă-mi!» Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care niciodată nu zice: «Ajunge!»:

¹⁶Şeolul, pântecele sterp, pământul care nu se satură de apă şi focul care nu zice niciodată: «De-ajuns!»

¹⁷Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi dispreţueşte pe bătrâna sa maică, să-l scobească pe el corbii şi vulturii să-l mănânce!

¹⁸Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru pe care nu pot să le pătrund cu mintea:

¹⁹Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în inima mării şi calea omului la o fecioară.

²⁰Iată năravul unei femei desfrânate: ea mănâncă şi se şterge la gură şi zice: «N’am făcut nimic rău!»

²¹De trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar de patru, pe care nu le rabdă:

²²Robul care ajunge împărat, nebunul care se satură de pâine,

²³Femeia urgisită când ea se mărită şi sluga care goneşte pe stăpână-sa.

²⁴Patru sunt dobitoacele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte:

²⁵Furnicile, norod fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;

²⁶Şafanii, neam slab, care îşi aşează sălaşul lor în stânci;

²⁷Lăcustele care nu au împărat şi cu toate acestea stolurile lor ies cu rânduială;

²⁸Guşterul care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele împăraţilor.

²⁹Trei fiare au mers măreţ, ba patru, care păşesc cu mândrie:

³⁰Leul, cel mai viteaz dintre fiare, care nu dă înapoi din faţa nimănui;

³¹Cocoşul cel ager, ţapul şi împăratul, căruia nu i se împotriveşte nimeni.

³²Dacă eşti până într’atât de nebun ca să te întărâte mânia, bate-te cu mâna peste gură,

³³Fiindcă din bătaia laptelui iese unt, din pricina izbiturii la nas ţâşneşte sânge, iar din întărâtarea mâniei se iscă ceartă.»