Read Biblia Regele Carol II, 1939 Proverbe 6 Bible Online

Proverbe 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Proverbe 6

¹Fiul meu! Dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă ai bătut palma pentru un strein,

²Dacă te-ai legat prin cuvintele gurii tale, dacă te-ai prins prin graiul buzelor tale,

³Iată ce să faci, fiul meu: Scapă-te de ele! Şi fiindcă ai căzut în mâna aproapelui tău, du-te la el, nu-l slăbi, ci sileşte mereu pe aproapele tău.

⁴Somnul să nu prindă ochii tăi, nici aţipirea genele tale.

⁵Smulge-te ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din laţul păsărarului.

⁶Du-te, leneşule, la furnică şi uită-te la hărnicia ei ca să ajungi înţelept:

⁷Cu toate că n’are voevod, nici cârmuitor şi nici stăpânitor,

⁸Ea îşi strânge de cu vară hrana ei şi îşi adună la seceriş demâncarea ei.

⁹Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?

¹⁰«Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile în sân!»

¹¹Sărăcia va veni peste tine ca un călător şi nevoia va năvăli peste tine ca un războinic.

¹²Omul de nimic şi fără căpătâi umblă cu şiretenia în gură,

¹³Clipeşte din ochi, freacă din picioare, face semne din degete,

¹⁴Urzeşte rele plănuiri în inima lui iscând certuri, în toată vremea.

¹⁵Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr’o dată şi fără de leac.

¹⁶Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte sufletul său:

¹⁷Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,

¹⁸Inima care urzeşte planuri viclene, picioarele grabnice să alerge spre rău.

¹⁹Martorul mincinos care mărturiseşte strâmb şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.

²⁰Păzeşte, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu dispreţui poveţile maicii tale!

²¹Leagă-le deapururi de inima ta şi atârnă-le la gâtul tău.

²²Când vei merge, povaţa te va călăuzi, şi în vremea somnului te va păzi, iar când te vei deştepta va grăi cu tine,

²³Fiindcă povaţa este sfeşnic şi legea lumină, iar sfatul şi învăţătura sunt calea vieţii.

²⁴Ele te vor păzi de femeia aproapelui şi de limba cea ademenitoare a celei streine.

²⁵Nu dori frumuseţea ei în inima ta şi nu te lăsa prins la căutătura ochilor ei,

²⁶Căci femeia desfrânată cere un codru de pâine, iar femeia cu bărbat vânează un suflet de preţ.

²⁷Oare pune cineva foc în sânul lui fără ca să-i ia foc veşmintele?

²⁸Sau merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă picioarele?

²⁹Aşa este cel care se duce la femeia aproapelui său. Oricine se atinge de ea nu rămâne nepedepsit.

³⁰Nimeni nu dispreţueşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea,

³¹Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, el întoarce toată averea casei lui.

³²Cel ce se desfrânează cu o femeie este nebun, şi numai cel care vrea să-şi piardă sufletul face una ca asta.

³³Acela are parte de bătăi şi de ruşine, iar ocara lui niciodată nu se şterge.

³⁴Râvnirea scormoneşte mânia omului, iar în ziua răzbunării, el este neîndurător;

³⁵El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare şi cu cât îi înmulţeşti darurile, tot nu se lasă înduplecat!