Read Biblia Regele Carol II, 1939 Eclesiastul 1 Bible Online

Eclesiastul 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Eclesiastul 1

¹Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.

²Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Eclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune.

³Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?

⁴Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne deapururi.

⁵Soarele răsare, soarele apune, zorind către lăcaşul său ca să răsară iar.

⁶Alergând spre miază-zi, răsucindu-se apoi spre miază-noapte, vântul face roate-roate şi se întoarce mereu în ocolurile sale.

⁷Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple; către locul de unde au pornit, acolo ele vin înapoi ca să purceadă iar.

⁸Toate lucrurile se frământă mai mult decât poate s’o spună graiul omului: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple cu câte aude.

⁹Ceea ce a fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s’a petrecut, aceea se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.

¹⁰Dacă este vreun fapt despre care să spună cineva: «Iată, acesta-i lucru nou!», aşa ceva a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.

¹¹Nimeni nu-i mai ţine minte pe înaintaşi şi, tot aşa, pe urmaşii care vor fi, nimeni nu-i va mai ţine minte, între cei ce vor trăi în viitor.

¹²Eu, Eclesiastul, am fost regele lui Israil, în Ierusalim.

¹³Şi m’am sârguit în inima mea să urmăresc şi să cercetez cu înţelepciune tot ceea ce se petrece sub cer; aceasta e o îndeletnicire trudnică pe care Dumnezeu a dat-o fiilor omului ca să-şi frământe mintea cu ea.

¹⁴Privit-am toate strădaniile cu care oamenii se străduesc sub soare şi, iată, toate sunt deşertăciune şi goană după vânt!

¹⁵Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi lipsurile nu se pot număra!

¹⁶Cugetat-am în inima mea şi mi-am zis: «Iată că eu am grămădit şi am strâns mai multă înţelepciune decât toţi care au fost înaintea mea stăpâni în Ierusalim!», căci inima mea a petrecut multă înţelepciune şi ştiinţă,

¹⁷Şi m’am sârguit întru inima mea să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, ca şi nerozia şi prostia, dar m’am dumerit că şi aceasta este goană după vânt!

¹⁸Fiindcă întru înmulţirea înţelepciunii stă spor de amărăciune şi cine-şi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.