Read Biblia Regele Carol II, 1939 Eclesiastul 5 Bible Online

Eclesiastul 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Eclesiastul 5

¹Nu fi grăbit la gură şi inima ta să nu se zorească să scoată vre-o vorbă necuvenită înaintea lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este în ceruri, iar tu eşti pe pământ, drept aceea cuvintele tale să fie puţine.

²Visele vin din noian de treburi, precum rostul nebunului din noian de vorbe goale.

³Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s’o plineşti, căci nebunii n’au nici o trecere. Tu însă plineşte ceea ce ai făgăduit.

⁴Mai bine este să nu făgădueşti, decât să făgădueşti şi să nu plineşti.

⁵Nu îngădui gurii tale să vâre trupul tău în păcat şi nu spune înaintea preotului: «A fost o rătăcire!» Pentru ce să se întărâte Dumnezeu de cuvântul tău şi să prăpădească lucrul mâinilor tale?

⁶Căci din mulţimea grijilor vin visele şi din mulţimea vorbelor vin neroziile. De aceea, teme-te de Dumnezeu!

⁷Dacă vezi asuprirea celui sărac şi dosirea judecăţii şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci unul mai mare decât cel mai mare stă de pază şi alţii mai mari sunt peste ei.

⁸Totuşi pentru ţară este un folos mai presus de toate şi anume: un rege care-şi închină puterile muncii pământului.

⁹Cine ţine la bani nu se va sătura de bani şi cine ţine la bogăţie nu are parte de venitul ei. Şi aceasta este deşertăciune!

¹⁰Când se înmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă; şi atunci, ce folos arc stăpânul lor, fără numai că le vede cu ochii?

¹¹Dulce este somnul muncitorului, fie că a mâncat puţin, fie că a mâncat mult, dar belşugul bogatului nu-i lasă tihnă să doarmă.

¹²Mai este o răutate cumplită pe care am văzut-o sub soare şi anume: bogăţii puse la păstrare de stăpânul lor, tocmai pentru nenorocirea lui.

¹³Şi se pierde bogăţia aceea, prin vre-o întâmplare rea, şi el are un fecior şi acesta rămâne cu mâna goală!

¹⁴Iară el, gol precum a ieşit din pântecele maicii sale, va purcede înapoi cum a venit şi nimic nu va primi pentru strădania lui, ca să ducă în mâna lui.

¹⁵Şi acesta e un rău nesuferit, ca, întocmai aşa cum a venit, aşa să se şi ducă; şi care i-a fost folosul lui, că s’a străduit în vânt,

¹⁶Şi-şi mănâncă toate zilele în întuneric; are multă amărăciune şi boală şi zbucium!

¹⁷Iată ceea ce am văzut eu că este bine şi că este frumos pentru om: să mănânce şi să bea şi să-şi vază bine de sine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare, în curgerea zilelor vieţii sale, pe care i le-a dăruit Dumnezeu, căci aceasta este toată partea sa.

¹⁸Şi orice om căruia Dumnezeu îi dă bogăţie şi bunătăţi şi îi îngădueşte să mănânce din ele, şi să-şi ia partea sa şi să se bucure de munca sa: acest dar este de la Dumnezeu,

¹⁹Fiindcă cl nu se gândeşte prea mult la zilele vieţii sale, întrucât Dumnezeu îl ţine prins cu bucuria inimii lui.