Read Biblia Regele Carol II, 1939 Eclesiastul 7 Bible Online

Eclesiastul 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Eclesiastul 7

¹Numele cel bun este mai de preţ decât mirul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii.

²Mai bine este să te duci în casa de jălanie, decât să mergi în casa de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului, şi cei ce sunt încă în viaţă îl pun la inimă.

³Este mai bun necazul decât râsul, căci întru tristeţea feţei inima se îmbunează.

⁴Inima înţelepţilor este în casa întristată, pe când inima nerozilor este în casa de petrecere.

⁵Mai bine este să auzi dojana unui înţelept, decât să asculţi cântecul unor nerozi;

⁶Căci precum este pârâitul mărăcinilor sub căldare, aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este iarăşi deşertăciune!

⁷Asuprirea poate să scoată din fire pe înţelept, şi mituirea ticăloşeşte inima.

⁸Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător, decât un duh semeţ.

⁹Nu te grăbi să te turburi în cugetul tău, căci turburarea sălăşlueşte în sânul celor nebuni.

¹⁰Nu spune niciodată: «Cum se face că zilele de altădată au fost mai bune decât acestea?», căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta.

¹¹Înţelepciunea este foarte bună alături cu o moştenire: că e mare precădere pentru cei ce văd soarele!

¹²Că eşti şi la umbra înţelepciunii şi la umbra bogăţiei! Dar mai mare folos are ştiinţa înţelepciunii: ea ţine cu viaţă pe cel ce e înţelept.

¹³Ia aminte la zidirea lui Dumnezeu, căci cine poate să îndrepteze ceea ce el a încocârjat?

¹⁴În zi de fericire, fii plin de voie bună, iar în zi de nenorocire, socoteşte-te că şi pe una şi pe cealaltă tot Dumnezeu le-a făcut, aşa încât omul să nu găsească nimic de cârtit de pe urma lui Dumnezeu.

¹⁵Văzut-am toate acestea în zilele deşertăciunii mele! Este cutare drept care piere cu dreptatea lui cu tot; şi este cutare nelegiuit care-şi prelungeşte viaţa, cu toată nelegiuirea lui.

¹⁶Nu fi drept peste măsură şi nu fi înţelept cu prisosinţă! De ce să-ţi faci singur pagubă?

¹⁷Nu fi nici prea nelegiuit şi nu fi nătărău! La ce să mori înainte de vremea ta?

¹⁸Bine este să te ţii de una în viaţă, dar nici de pe cealaltă să nu-ţi odihneşti mâna, căci cine se teme de Dumnezeu scapă de toate.

¹⁹Înţelepciunea îl face pe înţelept să fie mai puternic decât zece cârmuitori care petrec într’o cetate.

²⁰Nu este un om drept pe pământ care să facă binele şi să nu păcătuiască.

²¹Nu pune la inimă toate vorbele pe care le spun unii şi alţii, ca să nu auzi într’o zi că şi sluga ta te grăieşte de rău,

²²Căci de multe ori – şi inima ta o ştie – tu însuţi eşti care ai grăit de rău pe alţii.

²³Încercat-am toate acestea cu ajutorul înţelepciunii şi îmi ziceam: «Vreau să fiu înţelept!» Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

²⁴Ceea ce este şi se întâmplă e departe de noi şi adânc, adânc! Cine poate să-i dea de înţeles?

²⁵M’am pus din toată inima să învăţ şi să cercetez şi să urmăresc înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi am ajuns să înţeleg că răutatea este nerozie şi uşurinţa în viaţă: căpială.

²⁶Şi găsit-am femeia mai amară decât moartea, căci ea este capcană; inima ei: laţuri, şi braţele ei: cătuşe! Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi prins în laţ!

²⁷Iată, aceasta am aflat – zice Eclesiastul – punând fapt lângă fapt, ca să dau de tâlcul,

²⁸Pe care sufletul meu îl caută, dar nu-l găsesc: un om într’o mie am aflat, dar o femeie între ele toate, n’am aflat.

²⁹Însă, iată, aceasta una am găsit: că Dumnezeu a făcut pe om drept, dar oamenii cutreeră tot felul de căi piezişe.