Read Biblia Regele Carol II, 1939 Eclesiastul 8 Bible Online

Eclesiastul 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Eclesiastul 8

¹Cine este ca înţeleptul şi cine, ca el, poate să cunoască tâlcul lucrurilor? Înţelepciunea unui om îi luminează faţa, dar cruzimea feţei lui îl face urîcios.

²Eu zic: Păzeşte porunca regelui şi anume pentru cuvântul jurământului făcut lui Dumnezeu.

³Nu te grăbi să te desparţi de faţa regelui, nu te vârî în vre-o pricină primejdioasă, căci el orice va pofti va şi îndeplini,

⁴De vreme ce cuvântul regelui este atotstăpân şi cine va îndrăzni să-i spună: «Ce te-ai apucat să faci?»

⁵Cine se ţine de poruncă nu va da de nici o primejdie, şi inima omului înţelept cunoaşte timpul şi chibzuinţă,

⁶Căci pentru orice punere la cale este un timp şi o socoteală, dar mare este nevoia care stă deasupra omului,

⁷Fiindcă el nu ştie deloc ceea ce va să fie! Şi despre cele viitoare cine-i va da lui ştire?

⁸Nimeni nu are putere asupra vântului, ca să poată să ţină vântul pe loc, tot aşa precum nimeni nu e stăpân pe ziua morţii şi precum nu este scutire în timp de război şi precum răutatea nu mântueşte pe cel ce este rău.

⁹Văzut-am toate acestea şi mi-am frământat mintea cu tot lucrai care se săvârşeşte sub soare, în această vreme când omul stăpâneşte peste om, spre nefericirea lui.

¹⁰Tot aşa am văzut nelegiuiţi duşi cu alai şi îngropaţi, pe când cei ce lucraseră cu dreptate se cărau din locul sfânt şi erau uitaţi în cetate. Şi aceasta iarăşi este deşertăciune!

¹¹Fiindcă hotărîrea împotriva faptelor rele nu se îndeplineşte îndată, de aceea inima fiilor omului se umple în ei de îndrăzneală să săvârşească nelegiuiri.

¹²Căci cutare păcătos face o sută de fapte rele şi-şi duce viaţa timp îndelungat, măcar că eu ştiu că nu trebue să le meargă bine decât celor ce se tem de Dumnezeu şi se cutremură de faţa lui,

¹³Şi că fericirea nu i se cuvine nelegiuitului şi că el, la fel cu umbra, nu-şi va prelungi zilele, întrucât nu se teme de faţa lui Dumnezeu.

¹⁴Mai este încă o nepotrivire care se petrece pe pământ, şi anume: sunt oameni drepţi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor nelegiuiţi şi sunt păcătoşi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor cu bună cucernicie. Zic că şi aceasta este deşertăciune!

¹⁵Atunci am preamărit veselia, fiindcă nu e nimic mai bun pentru un om sub soare, fără numai să mănânce şi să bea şi să petreacă. Şi fie ca aceasta să-l însoţească, la munca lui, în toate zilele vieţii lui, pe care i le dărueşte Dumnezeu sub soare.

¹⁶Când mi-am pus toată inima să cunosc înţelepciunea şi să cercetez toată strădania care se desfăşoară de către om pe pământ – căci nici ziua nici noaptea somn în ochii lui nu vede –

¹⁷Atunci m’am încredinţat despre toate alcătuirile lui Dumnezeu, că omul nu poate să găsească înţelesul celor ce se petrec sub soare, fiindcă omul, deşi se chinueşte cercetând, totuşi el nu le dă de rost. Şi chiar când înţeleptul zice că înţelege, în faptă nu poate afla nimic.