Read Biblia Regele Carol II, 1939 Solomon 12 Bible Online

Solomon 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Solomon 12

¹Duhul tău cel fără stricăciune este întru toate.

²Pentru aceea pedepseşti cu măsură pe cei ce cad şi, când păcătuesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să crează întru tine, Doamne.

³De locuitorii cei de demult ai sfântului tău pământ te-ai scârbit.

⁴Căci făceau lucruri urîcioase, vrăjitoreşti şi aduceau jertfe necurate,

⁵Omorînd fără milă pe prunci, mâncând carne omenească şi adăpându-se cu sânge; pe aceşti jertfitori spurcaţi,

⁶Şi părinţi ucigaşi ai unor prunci fără de apărare, ai voit să-i nimiceşti prin mâinile părinţilor noştri,

⁷Aşa încât acest pământ, care este mai de cinste înaintea ta decât toate celelalte, să primească – vrednici locuitori – pe fiii lui Dumnezeu.

⁸Dar şi pe aceia ca pe nişte oameni i-ai iertat şi le-ai trimis, ca soli ai oştirii tale pedepsitoare, tăuni care înţeapă, ca să-i ucidă cu încetul.

⁹Nu pentru că doar n’ai fi putut supune, cu război, pe cei necredincioşi celor drepţi sau să-i pierzi dintr’o dată cu groaznice fiare sau cu o poruncă scurtă,

¹⁰Ci ai judecat să-i iei cu domolul, dându-le loc de pocăinţă, deşi bine ştiai că neamul lor este viclean şi răutatea lor este firească şi sădită înlăuntru şi că gândul lor nu se va schimba în veac,

¹¹Pentru că din început a fost sămânţă blestemată. Apoi nici pentru aceea că te-ai teme de cineva, te-ai arătat îndelung răbdător cu păcatele lor.

¹²Căci cine ar putea să-ţi zică: «Ce-ai făcut?» Sau cine va sta împotriva judecăţii tale? Sau cine te va scoate vinovat pentru neamurile cele pierite, pe care tu însuţi le-ai făcut? Sau cine se va ridica împotriva ta cu proces pentru oamenii cei nedrepţi?

¹³Că nu este alt Dumnezeu afară de tine, care să aibă grijă de toate şi căruia să i dovedeşti că judecăţile tale sunt totdeauna drepte.

¹⁴Nu este nici împărat, nici stăpânitor care să poată să ridice ochii în faţa ta şi să-ţi ceară socoteală pentru cei pe care i-ai nimicit.

¹⁵Ci, fiind drept, toate le cârmueşti cu dreptate şi socoteşti lucru nepotrivit cu puterea ta ca să osândeşti pe cel ce nu trebue pedepsit.

¹⁶Puterea ta este începutul dreptăţii şi, pentru că eşti stăpân a toate, către toţi cu îngăduială te arăţi.

¹⁷Arăţi tăria ta celor ce nu cred în atotputernicia ta şi înfrângi cutezanţa celor ce o cunosc.

¹⁸Stăpân al puterii precum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmueşti cu multă cruţare, căci la tine e puterea, când voieşti.

¹⁹Prin lucruri ca acestea ai învăţat pe poporul tău că cel drept trebue să fie iubitor de oameni şi ai dat fiilor tăi bună nădejde că le laşi timp să se pocăiască de păcate.

²⁰Că, de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineală şi îngăduinţă pe duşmanii slujitorilor tăi, deşi erau vinovaţi până Ia moarte, dându-le timp şi loc să se abată de la nelegiuirea lor,

²¹Atunci cu câtă luare aminte judeci tu pe robii tăi, ai căror părinţi primit-au de la tine jurămintele şi legămintele unor strălucite făgăduinţe!

²²Deci, când ne mustri, tu baţi pe vrăjmaşii noştri de mii de ori mai mult, ca să ţinem în seamă bunătatea ta, când judecăm; iar când suntem judecaţi să nădăjduim în îndurarea ta.

²³Drept aceea pe cei nedrepţi ce şi-au trăit viaţa nebuneşte i-ai pedepsit cu însăşi ale lor fapte urîcioase.

²⁴Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingătoare, înşelându-se ca pruncii cei fără de înţelepciune.

²⁵Pentru aceea, ca unor prunci fără de minte le-ai trimis o pedeapsă batjocoritoare.

²⁶Iar cei ce nu s’au pătruns de această certare de batjocură simţi-vor o pedeapsă vrednică de Dumnezeu.

²⁷Suferind şi turburându-se cu ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul cel adevărat, pe care altădată au zis că nu-l cunosc; pentru aceea osânda cea mai de pe urmă a venit asupra lor.