Read Biblia Regele Carol II, 1939 Solomon 16 Bible Online

Solomon 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Solomon 16

¹Drept aceea, au fost cu dreptate pedepsiţi, prin uncie făpturi ca acestea şi au fost chinuiţi de mulţime de jigănii.

²În locul acestor pedepse, tu ai dăruit cele bune poporului tău şi foamea lui cea mare ai potolit-o cu o mâncare nouă, cu carne de prepeliţă.

³Aşa încât Egiptenii, deşi pofteau să mănânce, văzând urîciunea dihăniilor trimise, s’au lipsit şi de mâncarea de nevoie, iar ceilalţi, după puţină lipsă, au avut o hrană nouă.

⁴Căci se cuvenea ca o foamete care nu iartă să vie peste asupritori, iar celorlalţi numai să li se arate cum sunt chinuiţi vrăjmaşii lor.

⁵Iar când a venit peste ei înfricoşata mânie a fiarelor şi se prăpădeau muşcaţi de şerpii cei cumpliţi, aprinderea ta n’a ţinut până la urmă.

⁶Ei au fost turburaţi puţină vreme, ca să se îndrepteze, şi au avut un semn de mântuire, ca să-şi aducă aminte de poruncile legii tale.

⁷Căci cel ce se întoarcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin tine, Mântuitorul tuturor.

⁸Şi prin acesta arătat-ai vrăjmaşilor noştri că tu eşti cel ce mântueşti de tot răul.

⁹Pentru că înţepătura lăcustelor şi a muştelor le-a adus moartea şi n’a mai fost nici un chip să-şi scape viaţa, fiindcă vrednici erau de atare pedeapsă.

¹⁰Iar pe robii tăi nici dinţii balaurilor celor înveninaţi nu i-au biruit, căci mila ta a venit şi i-a vindecat.

¹¹Ca să-şi aducă aminte de cuvintele tale: erau răniţi şi apoi degrabă vindecaţi, ca nu cumva căzând în adâncă uitare, să nu fie înstreinaţi de bunătăţile tale.

¹²Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul tău, Doamne, cel ce toate le vindecă.

¹³Căci tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte şi pogori până la porţile iadului şi iar ridici.

¹⁴Omul, întru răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieşit, nici să scoată sufletul încăput în împărăţia morţii.

¹⁵Iar de mâna ta nu este cu putinţă nimănui să scape.

¹⁶Păgânii care s’au lepădat de a te cunoaşte, au fost bătuţi cu puterea braţului tău; ape năprasnice, grindină şi ploi neînduplecate i-au chinuit; para focului i-a mistuit.

¹⁷Şi ce este mai minunat, focul ardea şi mai tare în apa care toate le stinge, pentru că toată făptura este apărătoarea celor drepţi.

¹⁸Uneori, para focului se domolea, ca să nu ardă fiarele cele trimise împotriva celor necredincioşi, şi ei să vadă şi să cunoască cum că îi prigoneşte judecata lui Dumnezeu.

¹⁹Alteori, focul ardea în apă mai mult decât este puterea lui, ca să nimicească astfel toate roadele ţării acelor nedrepţi.

²⁰Dar pe poporul tău l-ai hrănit cu hrană îngerească şi i-ai trimis din cer pâine gata, fără de osteneală, şi care avea toată dulceaţa şi plăcea tuturor.

²¹Şi pâinea aceasta arăta către fii bunătatea ta faţă de ei, iar pentru cel care o mânca, avea gustul demâncării pe care o poftea.

²²Iar zăpada şi ghiaţa răbdau focul şi nu se topeau, ca să cunoască Israil că focul cel arzător, care strălucea în zăpadă şi în ploi, a mistuit rodurile vrăjmaşilor;

²³Şi iarăşi acelaşi foc îşi lepăda puterile, ca să hrănească pe cei drepţi.

²⁴Pentru că făptura, slujindu-ţi ţie, celui ce ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepţi şi se domoleşte spre buna îndemânare a celor ce nădăjduesc întru tine.

²⁵Drept aceea, schimbându-se în toate aceste chipuri, ea slujea harului tău celui a toate hrănitor, potrivit dorinţei celor ce te rugau,

²⁶Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, să înveţe că nu felurite soiuri de roade hrănesc pe oameni, ci cuvântul tău ţine în viaţă pe acei ce cred în tine.

²⁷Fiindcă ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, încălzindu-se de o uşoară rază a soarelui.

²⁸Ca să se înţeleagă că trebue să mânecăm şi să-ţi mulţumim mai înainte de răsăritul soarelui şi să ne rugăm ţie din revărsatul zorilor,

²⁹Iar nădejdea celui nemulţumitor se va topi ca ghiaţa de iarnă şi se va scurge ca o apă nefolositoare.