Read Biblia Regele Carol II, 1939 Solomon 2 Bible Online

Solomon 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Solomon 2

¹Cei ce cugetă nedrept şi-au zis în sine: «Viaţa nostră este scurtă şi tristă, şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de iad.

²Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n’am fi fost niciodată; căci fum este răsuflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.

³Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.

⁴Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre, şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.

⁵Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei e fără înapoiere, că s’a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.

⁶Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereţii.

⁷Să avem din belşug vinuri scumpe şi mirezme şi să nu lăsăm să treacă florile de primăvară.

⁸Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se vestejesc.

⁹Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea noastră şi menirea noastră.

¹⁰Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă şi de cărunteţele bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm,

¹¹Puterea noastră să fie pravila dreptăţii noastre, că ce este slab nu e de nici o treabă.

¹²Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie.

¹³El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte «fiul Domnului».

¹⁴El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el.

¹⁵Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.

¹⁶Înaintea lui, suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune; el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.

¹⁷Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind din această viaţă.

¹⁸Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna protivnicilor săi.

¹⁹Să-l cercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de blajin, şi să ispitim răbdarea lui.

²⁰Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el.»

²¹Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.

²²Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n’au nădejde în răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea cununa lor.

²³Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei sale.

²⁴Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s’o cunoască.