Read Biblia Regele Carol II, 1939 Solomon 4 Bible Online

Solomon 4 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Solomon 4

¹Mai bine este să nu ai copii, dar să ai bunătate, căci pomenirea bunătăţii este nemuritoare; şi Dumnezeu o ştie şi oamenii o ştiu.

²Când este de faţă, o urmezi, şi când s’a dus, îţi pare rău după ea. Bunătatea poartă veşnică cunună, veşnic biruitoare, ieşind fără mânjală din lupte câştigate.

³Mulţimea pruncilor la cei nelegiuiţi nu este de nici un folos; din mlădiţele lor spurcate nu se va înfige rădăcină în adânc şi nu vor avea temei nezdruncinat.

⁴Chiar dacă se va îmbrăca vremelnic întru ramuri, fiind fără temeinicie, se vor zgudui de vânt şi se vor dezrădăcina de puterea vijeliei.

⁵Ramurile lor vor fi frânte mai nainte de vârsta deplină; rodul lor va fi netrebnic, crud la mâncare şi de nimic bun.

⁶Fiindcă pruncii născuţi din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii părinţilor, când stai să-i cercetezi.

⁷Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.

⁸Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor.

⁹Înţelepciunea e la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţelor însemnează o viaţă nespurcată.

¹⁰Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ.

¹¹A fost răpit ca răutatea să nu-i schimbe mintea sau înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.

¹²Căci vraja viţiului întunecă simţirile bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate.

¹³Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi.

¹⁴Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul s’a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii.

¹⁵Păgânii văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila lui sunt cu aleşii săi şi că poartă de grijă de sfinţii săi.

¹⁶Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea ajunsă la grabnică desăvârşire osândeşte lungile bătrâneţe ale celui nedrept.

¹⁷Vedea-vor sfârşitul înţeleptului, dar nu vor înţelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el şi pentru ce l-a pus bine pentru sine.

¹⁸Vedea-vor şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocară.

¹⁹Căci vor fi pe urmă hoit fără de cinste, printre morţi, întru ruşine, în veac de veac; Domnul îi va zdrobi şi, muţi, îi va zvârli cu capul în jos, îi va zgudui din temelie şi vor pieri până la cel mai mic; chinul îi va măcina şi pomenirea lor se va şterge.

²⁰Veni-vor înspăimântaţi de ştiinţa păcatelor lor şi fărădelegile lor îi vor mustra faţă în faţă.