Read Biblia Regele Carol II, 1939 Solomon 9 Bible Online

Solomon 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Solomon 9

¹«Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, cel ce ai făcut toate cu cuvântul tău,

²Şi cu înţelepciunea ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de tine,

³Şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să facă judecată,

⁴Dă-mi mie înţelepciunea care stă aproape de scaunul tău şi nu mă lepăda dintre slujitorii tăi.

⁵Căci robul tău sunt eu şi fiul roabei tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinic să înţeleg judecata şi legile.

⁶Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de la tine, ca nimica toată se va socoti.

⁷Tu m’ai ales pe mine mai dinainte ca să stăpânesc poporul tău şi să judec pe fiii şi pe fiicele tale.

⁸Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în numele tău cel sfânt şi un jertfelnic în cetatea în care locueşti, după chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început.

⁹Cu tine este înţelepciunea care ştie faptele tale şi care era de faţă, când ai făcut lumea şi care ştie ce este plăcut înaintea ochilor tăi şi ce este drept, potrivit poruncilor tale.

¹⁰Trimite această înţelepciune, din sfintele tale ceruri, de lângă tronul slavei tale, ca să mă ajute în ostenelile mele şi ca să cunosc ce este bine plăcut înaintea ta,

¹¹Fiindcă înţelepciunea toate le ştie şi le înţelege şi mă va povăţui înţelepţeşte în lucrările mele şi prin slava sa mă va păzi.

¹²Şi astfel, faptele mele îţi vor fi plăcute şi voi judeca poporul tău cu dreptate şi voi fi vrednic de tronul tatălui meu.

¹³Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu, sau cine poate să pătrundă voinţa lui Dumnezeu?

¹⁴Gândurile muritorilor sunt şovăelnice şi cugetările noastre sunt cu greşală.

¹⁵Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.

¹⁶Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ şi cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?

¹⁷Cine a cunoscut voinţa ta, dacă tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus duhul tău cel sfânt?

¹⁸Astfel, s’au făcut drepte cărările celor de pe pământ şi oamenii au învăţat ceea ce este plăcut înaintea ta, şi prin înţelepciune au cunoscut mântuirea.»